maine nu te mai visez

e finalul si ea nu stie asta. el sta in picioare si o priveste lung, masurand-o. ea e acolo, linga usa si prezenta ei  te deranjeaza. nu mai e interesanta defel. nu conteaza daca e aici sau in alta parte. te asez pe marginea patului si deschizi o carte. o inchizi. da-i drumu la televizor…”un batran a fost molestat” …schimbi canalul.te ridici si treci pe linga ea. te prinde de mana si te opreste , apoi o saruti distant.nu stiti cum s-a ajuns aici. de cat timp? la inceput nu credeati ca e posibil asa ceva. iti revine in minte intrebarea ei ” oare trebuie sa ne pierdem ca sa stim cat insemnam unu’ pentru altu’?”

e enervant. o mai iubiti…nu o mai iubiti.trebuie sa te hotarasti! te uiti la ea din fotoliu si simti ca ai vrea sa o iei in brate dar in acelasi timp simti un repuls.

ciudat e faptul ca dovezile de tandrete ale ei te indeparteaza si mai tare de ea. cine are nevoie cel mai putin de celalt ala conduce relatia.

respingi ideea de a o parasi. iti inchipui cum ar fi ziua aia si ce i-ai spune.nu, nu …te apuci de treaba ca sa uiti.aceepti ca nu mai merge asa si faci un efort sa te indragostesti din nou. incerci sa o redescoperi, dar parca  nu e nimic nou. stai cu ea in brate. doarme.te gandesti cum a inceput totul. prima iesire, prima atingere, primul sarut, prima conversatie la telefon, prima masa impreuna…

o devorai din priviri. azi e ca si un obiect. nu aveati nimic, nimic care sa nu va faca sa visati un viitor impreuna.dar parca ai devorat-o ai golit-o de tot . oare asta  a inceput in prima zi ? ti-ai pavat drumul spre despartire inca de atunci? oare voi v-ati ucis propria povestea?