Patratul sau patul mortii

Posted: Februarie 8, 2012 in metafore
Etichete:, ,

Calendaristic, astazi incepe una dintre cele mai mizerabile perioade din
viata unui barbat, perioada pe care specialistii o numesc si Triunghiul
Mortii: Valentine`s Day – 1 Martie – 8 Martie (bine, daca gagica-ta
sufera de ecumenism, felicitari, te-ai incaltat si cu Dragobetele). Cele
trei sarbatori ale mortii reprezinta sabatul negru al barbatului, care
va fi nevoit sa participe, in tot acest timp, la ritualurile demonice de
adorare a consoartei.
Daca mai adaugi si ziua ei de nastere, la sfarsit de februrie, devine Patratul Mortii.
Pentru cei care au si parastasul soacrei

intrebarea corecta

Posted: Februarie 2, 2012 in metafore

               Daca spunem ca nu exista viata dincolo de mormant, atunci viata mea si a ta se defineste doar in termeni precum „ce ma face pe mine  fericit” sau „fa ce crezi ca e mai bine”, si aceasta fiindca viata este lipsita de un „de ce”. Pe de alta parte, daca exista viata dincolo de moarte, atunci viata trebuie definita pornind de la acest punct de referinta si intrebarea fundamentala devine :” Ce e corect sa cred?” Iar din raspunsul la aceasta intrebare decurge actiunea.

Cats In The Cradle-Harry Chapin

Posted: Ianuarie 31, 2012 in metafore
Copilul meu a sosit abia ieri
A venit pe lume in cel mai obisnuit mod.
Dar eu am avut avioane de prins, facturi de platit,
Asa ca a invatat sa umble pe cand eu eram departe.
A stiut sa vorbeasca inainte ca eu sa-mi dau seama, si cand a crescut
Mi-a spus „voi fi ca tine ,Tata”
Stii ca voi fi ca tine.

Fiul meu a implinit ieri zece ani.
Mi-a spus: Multumesc pentru minge , Tata;
Hai sa ne jucam cu ea.
Invata-ma sa fac o pasa reusita”
Eu i-am spus :Nu, nu astazi,Acum am multe de facut”
Si el a raspuns: Nu-i nimic”
A plecat de linga mine, pe buze cu vesnecul lui zambet
Care spunea: Voi fi exact ca el, da
Stiu ca voi fi ca el…”

A venit de la colegiu chiar ieri,
un om in toata firea, trebuie sa recunosc.
„Fiule, sunt mandru de tine, poti sa te asezi putin?”
A clatinat din cap si mi-a raspuns cu un zambet:
Ceea ce doresc de fapt, Tata,
Este sa-mi imprumuti cheile de la masina
Vorbim mai tarziu-mi le dai te rog?”

M-am pensionat demult si fiul meu a plecat de acasa.
L-am sunat chiar ieri
Si i-am spus :”Mi-as dori sa te vad, daca se poate”
El mi-a raspuns:Mi-ar placea si mie, Tata,
Daca voi putea gasi putin timp liber.
Dar noua mea slujba imi ocupa tot timpul si copiii au gripa,
Ma bucur totusi ca am vorbit cu tine, Tata,
Imi place intodeauna sa vorbesc cu tine.”

Si dupa ce am inchis telefonul
Mi-am dat seama
Ca a devenit exact ca mine.
Fiul meu era intocmai ca mine.

Iubirea de mama

Posted: Ianuarie 31, 2012 in metafore

Este istoria unui tânar dintr-un sat care s-a îndragostit de o femeie care locuia într-un sat învecinat. Dragostea lui pentru ea era sinceră și i-a cerut mâna în căsatorie. Dar fata nu simțea nicio afecțiune pentru el, ci doar îi exploata sentimentele în propriul avantaj. Așa că a început să se joace cu el, cerându-i din ce în ce mai multe dovezi că o iubește.

În cele din urmă, după ce și-a epuizat toate intrigile, a cerut ceva de neimaginat. A spus: ”Dacă mă iubești cu adevărat, vreau să mă asigur că îmi porți o dragoste în care nu încape nicio rivalitate. Ca să-mi dovedești lucrul acesta, îți cer să o ucizi pe mama ta și să-mi aduci inima ei ca un semn al victoriei mele, ca o dovadă că mă iubești pe mine mai mult decat pe ea”. Tânărul a fost îndurerat și derutat vreme de mai multe săptămâni din cauza a ceea ce avea de facut. Dar incapabil să facă față ”pierderii” care îl amenința, a gasit-o odată pe mama lui singură și, într-un acces de nebunie, a ucis-o și i-a scos inima din piept.Apoi a început să alerge cât a putut de repede ca să-și prezinte trofeul în fața iubitei, fugind în același timp și de sentimentul vinovăției care îl tortura. Pe când fugea el astfel printr-o padure deasă, s-a împiedicat și a căzut, și inima mamei i-a sărit din mână. După ce s-a ridicat în picioare, a început să o caute frenetic prin tufișuri. În sfârșit a găsit-o, a cules-o de jos și pe când își scutura genunchii de praf, din inimă a ieșit o voce care l-a întrebat: Fiule, ești rănit?…Fiule ești rănit?!”

The true

Posted: Ianuarie 25, 2012 in metafore
Intr-o lume a Haosului plasmuita din fantezi si impostura, cum as putea eu sau altcineva sa inoate plin de placere? Cum as putea vedea dincolo de aparente, creonand in tus propri-am zare daca nu imaginadu-mi si apoi transpunand totulul pe un suport care poate fi perceput cu ochii? Shakespeare spunea ca lumea-i un teatru, dar cum pot eu sa imi scot haina de spectacol, sa imi spal machiajul, sa ma ridic si sa inchid declansatorul de fier de la luminile scenei, sa amutesc efectele sonore si sa abandontez SCENA? Sa ma trezesc intr-o zi si sa privesc cum soarele rasare pe Sunset Boulevard si apune peste Forest Lawn?
Da stiu ca pe scena lumi pot gasi „recuzita”, dar pot gasi linistea intr-o discoteca, iubirea intr-un bar de striptease? Pot sa citesc adevarul de pe un promter? pot sa-l surprind in ecranele gigantice din cinematografe, sau in acordurile melodiilor de la radio? Pot sa il vad in breaknews televiziunilor sau in zumzetul autostrazilor? Nu in vantul care eroteaza munti, nu in cutremurul care despica pamantul si nici in focul ce se iveste dupa el. Nu , ci intr-o voce firava abia auzita.Nu in suieratul sirenelor, nu in tunetul tromboanelor si tobelor, nici in huruitul avioanelor. Mereu doar in acea voce firava, aevea auzita- numai de ar auzi-o cineva.

Principiu

Posted: Ianuarie 25, 2012 in metafore

Principiul e simplu “ acum e deschisa peste cateva momente e inchisa”. Ar fi mult mai simplu si nu ar afecta circuitul cu caderi de tensiune.

Pentru mine esti doar mingaieri si bucurii

Pentru mine esti zambetul de copil

Pentru mine esti clipa de fericire absoluta

Pentru mine esti curcubeul dupa o zi de ploaie

Pentru mine esti o toamna plina de culoare

Pentru mine esti motivul de progres

Pentru mine esti plaja din acea vara

Pentru mine esti danganitul unei clopotnite vechi

Pentru mine esti nesfarsitele campuri de flori

Pentru mine esti diferenta dintre adunare si scadere

Pentru mine esti ADN-ul( T+A sau A+T doar asa se pot combina)

Pentru mine esti Edenul plin de pace.

Poate un cuvant ce l-am spus fara rost te-a suparat, Cum sa uiti tot ce-a fost? Te-astept sa vii la mine iar ca alta dat’ Din priviri sa-mi spui ca norul negru ai alungat. Vino la mine, sunt inca aici… Mai cred ca nu te-am pierdut Cand apare un nor ce-i trecator in viata ta Si ti-a-ntunecat pentru o clipa dragostea, Ridica-ti fruntea, e soarele sus, Iubirea noastra nu are apus.

CCXXIX

Posted: Ianuarie 20, 2012 in metafore

Nu-ți spun nici un adio: cum n-ai mai exista…

Rămâi doar coaja celei pe care-o iau cu mine…

Ți-am supt adânc esența și te-am golit de tine…

Plec numai cu splendoarea și frumusețea ta;

Las ochii, falși luceferi, și iau privirea dragă,

Las buze reci de idol și forma lor întreagă,

Fur neagra avalanșă de păr când se dezleagă,

Din trup, îmbrățișarea de vrej amețitor…

Zvârl inima stricată, ce-ți șchioapătă alene,

Cu scopuri nepătrunse țesute-n lingușiri

– Când prefăcute lacrimi, când râsete viclene-

Capcană-n chip de suflet ascunsă-n amăgiri…

                                                                                          Cu tot ce-am strâns din tine curat, ca Prometeu,

                                                                              Am să te alcătui altfel, dar suflet îți dau eu.

 

Vasile Voiculescu

sensul vietii

Posted: Ianuarie 19, 2012 in metafore

Doi existentialisti Martin Heidegger si Jean-Paul Sartre abordeaza diferit problema sensului vietii. Daca pentru Heidegger sensul vietii ar putea exprima astfel „Stiu ca suntem cu totii imbarcati pe aceeasi corabie si ca aceasta se va scufunda. Insa eu voi ramane pe punte si voi saluta, fiindca arata mult mai bine”. Pe de alta parte , Sartre ar exclama ” Nu! Nu! Nu! Stiu ca vasul se va scufunda, insa hai mai bine sa coboram in cala si sa jucam o ultima partida de poker. Macar putem sa ne bucuram de viata in timp de corabia se scufunda”

who am i ?

Posted: Ianuarie 18, 2012 in metafore
Etichete:

Cine sunt eu? Mi se spune adesa

Ca ies din celula

calm, voios, increzator,

ca un baron din conacul sau.

Cine sunt eu? Mi se spune adesea

Ca vorbesc cu gardienii

Liber, prietenos si clar, ca si cum

Eu as da ordine, nu ei

Cine sunt eu? Mi se mai spune

Ca indur zile nefaste

Impacat, zambitor, demn,

Ca unul obisnuit sa castige.

Sunt eu intr-adevar asa cum spun altii?

Sau sunt doar asa cum ma stiu eu insumi,

Fara astampar, bolnav si coplesit de dor, ca o pasare inchisa

intr-o colivie,

Caznindu-ma sa respir, de parca cineva

m-ar strange de gat,

Tanjind dupa culoare, dupa flori, dupa ciripitul de pasare,

Insetat dupa bunatate, dupa apropiere,

Tremurand de furie in fata despotismului si umilirii meschine,

Nerabdator in asteptarea unor evenimente importante,

Tremurand neajutorat dupa prieteni infinit de departe,

Ostenit si gol cand ma rog, cand gandesc, cand faptuiesc,

Slabit si pregatit sa-mi iau ramas bun de la toti si de la toate?

Cine sunt eu? Acesta sau celalalt?

Sunt eu astazi cineva si maine altcineva?

Sunt amandoi deodata? Un fatarnic pentru altii

si o epava jalnica pentru mine insumi?

Sau am in mine ceva ce seamana cu o armata invinsa,

care fuge imprastiata dupa ce a obtinut victoria?

Dietrich Bonhoffer

lumea fara Dumnezeu

Posted: Ianuarie 16, 2012 in metafore
Etichete:

Intr-adevar, lumea e cuprinsa de teroare si, ca intodeauna artele au auzit-o deja. Dincolo de zornaitul mirabilelor masinarii si de nesfarsitele publicatii ale genialilor fizicieni, exista o tacere ce asteapta, asculta si se face auzita.

E tacerea relelor presimtiri. Nu ne incredem in veacul nostru, si motivul pentru care nu ne incredem in el este ca noi insine l-am faurit, iar noi nu avem incredere in noi insine. Am facut pe eroii, am pus stapanire pe monstri, ne-am incheiat muncile si am devenit dumnezei- dar nu ne incredem in noi ca dumnezei. Stim bine cine suntem in realitate.

Mai demult, pe cand zeii erau alceva decat noi insine, cunoasterea a ceea ce eram nu ne inspaimanta. Existau Furii care sa-i urmareasca pe Hitler, si Atene care sa restabileasca adevarul. Dar acum, cand noi insine suntem dumnezei, purtam singuri aceasta cunostinta, ca acel erou grec de demult care, savarsind toate muncile, a descoperit ca el insusi si-a omorat fiul.

autor :Archibald McLeish

ninge cu soapte

Posted: Ianuarie 13, 2012 in metafore

Acum sunt mai pustiu ca-ntodeauna

de cand ma simt tot mai bogat de tine.

Cand n-ai sa ma mai chemi, cand luna se va stinge cu nori, cand sertarul de priviri ramane-va inchis si prada timpului va cadea, eu voi invata sa te ascult prin pagini scrise de demult.Eu nebunul de alb ce a capturat  Regina neagra pentru vesnicie.

Totusi lasa-ti chipul sa-l privesc in lumina soarelui, lasa-ti chipul sa-l dezmierd in razele lunii. Lasa-mi firea egoista sa te incatuseze pentru cateva secunde. Ma voi lasa calauzit de tine, din zori pana-n apus iar tu priveste-ma cum ma ridic. Priveste-ma doar pe mine de cand lumina soarelui iti mangaie genele pana seara, de cand deschizi ochii in zori pana cand ti-i inchide oboseala.

  Lasa-ti buzele sa ti-le dezmierd si sa le simt aroma… Saruta-ma!  Saruta-ma asa cum ai facut-o intaia data.

…iubita mea noaptea e lunga in singuratate si tacere.

Alfie spunea ca filosofia de viata a europenilor insumeaza doua lucruri vinul si femeile, ordinea poate fi si inversa. pentru un barbat nu conteazã decât F.T.C.. va las pe voi sa decriptati😉

…dupa veacuri de gandire care au insumat vro cinci minute m-am intrebat in ce orase mi-ar placea sa traiesc. bucurestiul devine insuportabil pe zi ce trece. e frumos in weekend-urile senine pana la ora 11. pe arterele principale se circula mai bine fata de restul saptamani in rest e un cosmar…sa ma intorc la ideea  de la inceput si as da cinci nume.sunt mult mai multe dar din lipsa de timp ma voi opri la bora bora( nu e tocmai un oras dar imi place mult locul), sant petersburg, tokio , barcelona, new york.

ma gandesc ca am trei carti cumparate si nu le-am citit. cred ca ar trebui ca sa iau maine una cu mine. asa sa ma imprietenesc cu ea si la un moment dat sa ne fie dor unu de altul. tot maine ma gandeam sa transform dorul de tine in ceva real.

imi era dor de  blog daca pot spune asa. la un moment dat mi-am promis ca voi scrie o carte pana la 30 de ani.

iti place cand auzi NU? nici mie. dar trebuie sa il invat. apropo o sa tac si o sa ma uit la tine mai des. imi plac clipele cand lumina se joaca pe fata ta si pot sa ma bucur de chipul tau.

nu stiu cum ma percepeti voi pe mine, nu stiu cum arat eu in fata voastra, dar mie mi se pare ca sunt un baiat care se plimba, descopera, se joaca, pe malul marii. uneori  se distreaza cautand din timp in timp pietricele din ce in ce mai  colorate sau poate  o scoica mov , pe care o duc la ureche,  in timp ce marele ocean al cunoasteri se intinde necunoscut in fata mea

Credeam că pleci . imi zise ea

Nu pot pleca.

Când ai suferit aşa de mult ca mine, nu mai poţi să fi rănit de două ori!
Mă uitam la tine…
şi mă gândeam că de mult
nu m-am mai uitat la tine.(…)
Nici nu mai ştiu cum,
să fiu sincer.
Poate de aceea îmi plac metaforele…
Pentru că ceea ce vreua să
spun este că e un cerc,
al tău şi al lui …
şi eu nu mă aflu în el.

Dar asta e doar ca să justific asta, pentru că e o parte din mine care e aşa de întunecată, care vede cercul ăsta ca pe o cuşcă si ceva din sufletul meu acolo.

Mulţumesc, mi-a zis ea…

Cred ca de asta imi plac metaforele…

“Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte. Mai mulţi experţi şi mai multe probleme. Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim nesăbuit, rîdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea tîrziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile”.

O. Paler

trecusera 7 ani.daca ar fi sa calculez asta ar insemna 84 de luni sau 30660 zile sau 735840 ore.pentru o mama a carui copil a disparut e dor un numar. si mult prea multe clipe de asteptare in care timpul are alte coordonate si alte valori.intr-o zi era in casa ei in vizita. o priveam cum isi face de lucru prin casa si am indraznit sa o intreb.

-daca ai avea de ales intre a stii ca copilul tau disparut acum 7 ani traiesti si e fericit,realizat, dar tu nu vei stii nimic despre el tot restul vietii si a afla peste  4 luni ca este mort ce ai alege?
-7 ani…4 luni as alege si urma o lunga tacere apasatoare  as vrea sa stiu…

morala: intodeauna vrem sa stim!

„Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au, din cand in cand, mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta, intotdeauna, intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca, daca n-au orgasm, nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.” CARTARESCU

Privesti stelele, steaua mea; de-as deveni
Cerul, cu mii de ochi sa privesc catre tine.

…dinspre ocean (ocean, intodeauna imi suna a uragan) ai venit sa imi ceri sa simt, sa traiesc.
…dinspre marea cea mare m-am nascut sub forma unui ou milenar cu tot felul de trasaturi ciudate
…dinspre fluviu’ simt cum vesnicile se scurg prin mine
…dinspre râu, stiu despre rău ca nu e vesnic, cum nici tu nu esti.

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o papusa de carpa si mi-ar darui o farama de viata , poate ca nu as spune tot ce gandesc, dar cu siguranta as gandi tot ce spun.

As prietui lucrurile, nu prin ceea ce valoreaza, ci prin ceea ce semnifica.

As dormi putin, as visa mai mult, intelegand ca pentru fieacre minut in care inchid ochii,pierdeam saizeci de secunde de lumina. As porni cand ceilalti se opresc, m-as destepta cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata buna cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar darui o farama de viata, m-as imbraca subtire si m-as intinde cu fata la soare, lasand descoperit nu numai corpul, ci sufletul meu.

Doamne, daca eu as mai avea o inima, ura mi-asi scrie-o pe gheata si as astepta sa rasara soarele. As picta cu un vis de Van Gogh pe stele un poem de Benedetti, iar un cantec de Serrat ar fi serenada pe care as oferi-o lumii. As stropi cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sangeriul sarut al petalelor lor…

Doamne, daca as mai avea o farama de viata …n-as lasa sa treaca o singura zi fara sa spun lumii ca iubesc. As convinge pe orice femeie sau barbat ca sunt preferatii mei si as trai indragostit in iubire.

Oamenilor le-si arata cat se insela gandind ca inceteaza sa mai iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc atunci cand inceteaza a mai iubi! Unui copil I-as da aripi, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine odata cu batranetea, ci cu uitarea . Atatea lucruri am invatat de la voi ,oamenii…am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi de munte, fara sa stie ca adevarata fericire consta in modul de urcare a pantei. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange pentru prima oara in micutul sau pumn degetul tatalui sau,il inchide acolo pentru totdeauna.

Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca de sus pe altul numai atunci cand trebuie sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care as fi putut sa le invat de la voi…

Spune intotdeauna ce simti si fa ce gandesti. Daca as sti ca astazi e ultima vara cand te vad dormind, te-as imbratisa puternic si l-as ruga pe Dumnezeu sa-mi dea puterea de a fi gardianul sufletului tau. Daca as sti ca aceasta e ultima oara cand te vad iesind pe usa, ti-as darui o imbratisare, un sarut si te-as chema din nou pentru a-ti darui altele si altele. Daca as sti ca aceasta e ultima data cand iti aud vocea , as inregistra toate cuvintele tale pentru a le asculta iar si iar, la nesfarsit. Daca as sti ca acestea sunt ultimile minute in care te vad, as spune “te iubesc” fara sa-mi pese ca deja o stii.

Mereu exista un maine si viata ne ofera o alta ocazie pentru a face lucrurile bine, dar daca ma insel, iar astazi este tot ce ne ramane, mi-ar placea sa-ti spun cat te iubesc si ca nu te voi uita niciodata.

Maine-le nu-i este asigurat nimanui, tanar sau varstnic. Astazi poate fi ultima oara cand ii vezi pe cei dragi.De aceea nu mai astepta, fa-o azi pentru ca daca maine nu ar mai veni, cu siguranta vei regreta ziua in care nu ti-ai gasit timp pentru un suras, o imbratisare sau ca ai fost prea ocupat pentru a le indeplini o ultima dorinta. Tine-i pe cei dragi aproape de tine, spune-le cat de mult ai nevoie de ei, iubeste-I si poarta-te frumos, gaseste-ti timp pentru a le spune “imi pare rau”,”scuza-ma”.”te rog”.”multumesc” si toate cuvintele de iubire pe care le stii. Nimeni nu-si va aminti de tine pentru gandurile tale ascunse. Cere-i Domnului puterea si intelepciunea de a le spune. Arata-le prietenilor cat de mult ii pretuiesti.

Gabriel Garcia Marquez-Testamentul spiritual

ruga magnify

Doamne, da-mi :

Fericire- doar atat cat sa ma faca sa doresc cu adevarat cerul,
Incercari- cat sa am mentina in alerta, gata de a le face fata,
Parere de rau- indeajuns ca sa ma tina uman,
Speranta- suficeinta pentru a fi optimist
Esescuri- doar atat cat sa ma mentin umil,
Sucees- doar atat cat sa ma faca sa nu ma mandresc,
Prieteni- atatia cat am nevoie sa ma simt incurajat,
Entuziasm- atat cat sa privesc cu
incredere ziua de maine,
Perseverenta-atat cat sa ma indoiesc sa devnin mai bun astazi decat ieri si maine decat astazi.

a. Ăstia cu cine joaca?

b. Te interesează şi prelungirile?

c. Ce crezi, cînd vom avea timp să mergem undeva în vacanţă?

d. boro-steaua 0-2, eu super agitat si bucuros, nevasta-mea „nu te mai agita ca oricum nu se califica”, final 4-2………..e inca in viata da a avut mai mult noroc decat steaua in ziua aia.

e. Mama catre mine: „sper sa nu mor cand are UTA meci, ca tu amani inmormantarea”

f. Eu-La Boom abonamentul costa 8 euro.Ea-Cand o sa fim platiti in euro atunci o sa ne abonam.

g. cand Nuova Guardia ii cerea lui Giovani Becali demisia…o prietena buna intreaba..”de ce vrei sa plece Giovani asta?nu joaca bine?

h. la 1-0,Craiova-Dinamo; Hai ca ai vazut destul!!!!

i. cine joaca? steaua cu romania?

j. Ea: aaa

k. Tii si cu astia?

sursa :gsp

La marginea unei balustrade ne-am intalnit. Undeva unde se termina marea si incepeau umbrele noastre.sfarsitul fusese demult…Planurile pe care le-am avut  s-au risipit. Nu mai aveam atunci decat certuri, tipete si lacrimi.Nici unu nu a mai suportat si incet am realizat ca nimic nu mai e de partea noastra. Basmul noastru mergea prost. Mergea mai prost decat un film ales de tine.A trebuit sa reucunoastem ca excelenta noastra poveste nu mai are nici un motiv sa continue. Eu am fost cel care te-a dezamagit tu cea care m-a parasit. Toti fac greseli dar noi am facut ceva ce nu putem repara nicicum.

Ne-am intalnit dupa cativa ani buni. Din intamplare…cine stie? Venise prin transfer  si lucram in acelasi departament. Nu stiam ca isi alesese aceasta meserie. Ma blocasem. Toata lada cu amintiri se „rasturnase” atunci in cap. Credeam ca nu ma mai poate afecta cu nimic prezenta ei. Am  invitat-o la o cafenea.

-Iti place?am intrebat-o

– Mda, fantastic.

– Stiam cã o sã-ti placã. E foarte frumos. Aproape groaznic!

-Am gresit, …am gresit, la început.

-La început de tot sau acum cand ne-am revazut? ma interoga ea.

-Nu stiu cum de mã mai pot purta normal în prezenta ta…decât dacã…decât dacã scap de povara asta…de povara asta care o port de ani de zile.

-Povara asta poartã numele meu?…

-Te-am urât, multã vreme.Cu pasiune.Urã. Din aceea purã.Dacã te întâlneam în perioada albastrã, nu stiu ce fãceam.

– Stiu cã te-am rãnit.

– Rãnit?!!

-Mi-ai rupt picioarele.Când m-ai pãrãsit, m-ai sfâsiat.

-N-aveai nici un motiv sã te simti astfel. Chiar tu ai lãsat lucrurile sã curgã.

– Încã mã simt trãdat.Si nebun de furie.

Credeam cã am depãsit momentul.Cã am depãsit ura…dar n-am putut ignora dragostea ce ti-o port.În prima zi în care te-am revazut…Am auzit acel sunet straniu.Îmi bãtea inima din nou.Te-am privit si m-am cutremurat.(…)

Ne vedeam din nou.Era casatorita.

Afara ploua de parca ingeri faceau dus.Ma uitam pe geamul de la birou cum apa se scurge.Ma gandeam din nou la ea, dar cu alti ochi.Sunetul telefonului ma trezise din visare.Am auzit doar atat: si-a cerut transferul. La cateva secunde a intrat navalnic in birou si a zis doar atat:Salut.

– „Salut”?

Salut”? Ar trebui sã folosesti o baghetã magicã pentru a gãsi un „salut” în mine.

Faptul ca isi ceruse transferul ma luase pe nepregatite .

– Nu as fi plecat pe furis, imi spuse ea.

Ai mai fãcut-o.Ultima datã pare sã fi fost un antrenament pentru acum.

-Ce ii vei spune lui?

Adevarul!Nu pot sta aici cu tine, cu mine asa cum suntem acum.Atunci cand am fost impreuna am invatat un lucru m-ai spus „fii tu însuti”. Nu pot trai in minciuna asta.

Din întâmplare, te iubesc.Ce pot sã fac?

-Si eu te iubesc!

Era o vreme când nu iti puteam cere sa te casatoresti cu mine…Dar aia a fost, acum e altfel!

-Ce?Uitã-te la tine.Uite unde esti! Te auzi vorbind?

– Nu, ce am pierdut?

-Singura situatie de care îmi pasã este aceea în care…doi oameni nu pot trãi unul fãrã celãlalt.Munca ta va fi singurul lucru important din viata ta.Asa e corect!Asa trebuie sã fie.Esti talentat.Nu vreau sã mai fiu pe locul doi.Vreau sã am prioritate.

-Esti inteligentã.Uneori.

– Îmi faci un serviciu?

– Da.

-Dacã întreabã cineva, eu te-am pãrãsit, da?

-Ador modul în care dã buzna în viata mea din timp în timp… Si asta pentru a practica putinã chirurgie pe cord deschis .

– Trebuie sã fie dificil ? , ma intreba colegul de tenis.

-Voi supravietui.

-Într-un fel, nu-mi pare rãu cã a plecat din nou.Problema e cã nu pleacã niciodatã întru totul.

astazi îmi dau corigența la iubire. (continuarea mai târziu)

Gleichnisse magnify





Dragostea mea e o barca-n soapta
Cu batai de vasla visatoare
Catre valuri sumbre-n departare
Dragostea mea e i-o lumina-n noapte
Izbucnind prin neagra ei torpoare,
Ca un fulger stins, ne-nteleapta.
Dragostea mea i-un copil chemand
Noaptea-n febra mistuit de gand;
Langa pat sta moartea si asteapta.


Hermann Hesse

-m-am apucat sa colorez. sa colorez totul in rosu. mai precis in rosu aprins. cineva mi-a spus odata ca asa nu se va vedea durerea. cu timpul am observat ca rosul a devenit violet iar eu violent. nici macar nu stiu sa colorez! punct si de la capat.

-parca ai tine ceva in mana asa de tare strangi pumnii…dar am observat ca acestia  sunt goi. ma gandesc ca ar incapea in ei doar luna d’un  rosie aprins . punct si de la capat.

-nu pot sa lasa ca clipele astea frumoase sa treaca. vreau o clipa cu mine intr-un rosu aprins. si astea toate departe de tine. punct si de la capat.

-candva imi doaream sa iasa totul bine. credeam ca  rosu aprins e „perfectiunea” culorilor. acum stiu ca desenele mele se transforma din rosu aprins in alceva.  punct si de la capat.

-sunt fericit.

 

…un suras pentru tine. ascunde ceva?

     să nu asculţi nimic
despre dulceaţa fructului
şoptită în ureche de şarpele strălucitor
ca o bucată de sticlă colorată.
să nu rupi cu ţipăt
dimineaţa de mâine,
golită de parfumuri prea tari
şi de lumină rece.
să nu intri în poveşti
cu tălpile de praf.
să nu cerşeşti dragostea,
dacă nu încape
în coliba ta de piatră.
să nu muşti din întuneric
tu şi fiul tau,
şi cartea ta, şi gândul tau.
să nu vinzi cuvinte uscate.
să nu plângi o singură dată.
să crezi cu  ochii închişi.
să respiri lumină.
să taci.
Amalia Uba

din rai... magnify

Peste existenta in pacat

A sfintilor

S-a prabusit cuvintele tau

Muribund.

Urmat apoi de ultima tacere

A mea!

Si pioase au ramas doar stelele

Veghind asupra pruncilor

Ce fac in rai autostopul

Spre pamint.

Legea lui Slous:

Daca indeplinesti o sarcina prea bine, vei ramane cu ea pe cap.

***********************

Legea lui Franko privind locul de munca:

Daca-ti place ceea ce faci, probabil ca faci ceea ce nu trebuie.

**************************

Prima capcana a geniului:

Nici un sef nu va pastra un subaltern care are dreptate tot timpul.

**************************

Legea lui Raphel referitoare la afaceri:

Cu cat angajatii au mai putin de lucru, cu atat vor lucra mai incet.

*************************

Maxima biroului:

Telefonul nu suna niciodata cand nu ai nimic de facut.

**************************

Legea lui Otto:

Intotdeauna faci ceva lipsit de importanta cand seful trece pe la biroul

tau.

***************************

Legea lui Chapman:

Daca nu poti sa-ti termini treaba in primele 24 de ore, lucreaza

noaptea.

*****************************

Regula lui Harry:

Cand nu stii ce sa faci, mergi grabit si ia-ti o mina ingrijorata.

******************************

Concluzia coridorului:

Poti sa te duci oriunde daca ai o mina serioasa si duci cu tine un

dosar.

    Este simtul tactil. În orasele reale, te plimbi. stii…Te atingi de oameni, oamenii se ciocnesc de tine.Aici  nimeni nu te atinge.

Statea la coada asteptand sa cumpere ceva de la patisarie. mergea la ea doar lunea, fiindca doar atunci avea treba in zona aia a orasului . se grabea sa ajunga la facultate si era cam in intarziere. deoarece  nu mancase nimic pe ziua respectiva se gandi sa isi potoleasca foamea in modul acesta placut si ieftin. grabit scoase castile din urechi si cand ajunse in fata comanda o branzoaica. scoase bani si plati pentru branzoaica. era preferata lui din acea patiserie. in  urma lui  erau doi micuti, ce asteptau sa cumpere si ei ceva sa isi astampere foamea.  cand au ajuns in fata au pus bani pe tijghea si au comandat doua merdenele.

– nu aveti decat pentru o merdenea si un covrig, le spuse vanzatoarea.

auzand discutia tanarul se intoarse si completa el ca sa fie de doua merdenele. nu astepta multumiri de aceea se indrepta grabit spre iesire. era multumit ca a putut sa faca ceva bun pe ziua aceea.  deschise usa de la patiserie cu greutate fiindca avea in acel moment cam prea multe lucruri in mana. chnuinduse sa puna  lucrurile din mana fiecare la locul lui, intr-un moment de neindemanare scapa branzoaica din mana.pe buzele lui in acel moment se nascusera niste cuvinte care s-ar reduce la bip bip.

Ps: ciudata situatie nu? mie imi aduce aminte de filmul crash.

-caut sa prind sensul, asa mi se pare logic ca trebuie trait. la noapte o sa plec. nu stiu daca logicul meu are de a face cu ceea ce caut : fericirea. ceea ce mie frica insa s-ar rezuma asa: sa plec si sa sosesc „acolo” , unde am visat, si totul sa nu fie decat iluzie.

– o cafea o sa mai servesc…imi place ca tu o faci amara. ma infioara „speranta” asta a ta…te agati de ceva trecut ca sa ii dai o explicatie prezentului care odata rostit e trecut. uneori ar trebui sa ne grabim-incet fiindca e singura noastra ocazie „Moarte e cea care pune capat  tuturor lucrurilor  si iubirilor si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat. Mai are timp poate, doar sa regrete ca n-a iubit destul sau nu a luptat destul… sau ca a trait singur ca un sarpe care nu a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte.”

Erich Fried si ale mele temerile
CE ESTE


E nebunie
spune ratiunea
Este ceea ce este
spune iubirea
E nenorocire
spune judecata
Nu e decat durere
spune frica
E fara perspective
spune intelepciunea
Este ceea ce este
spune iubirea
E ridicol
spune mandria
E necugetat
spune prudenta
E imposibil
spune experienta
Este ceea ce este
spun iubirea

Totul va fi bine…chiar de mâine!..
i-am spus si am plecat, de fapt mint am vrut sa ii spun , dar ea dormea si nu am vrut sa o trezesc.
am iesit in strada si cred ca ar fi bine ca ea sa fi stiu aceste ganduri:

Acum ma gandesc că randurile astea mi-ar fi placut sa ti le spun. Sã nu plângi…Nu merita să vãrsa nici o lacrimã…
Când te vei trezi…”eu tot voi fi aici”…
Când te vei trezi, ne vom lupta cu frica.

unde sunt? unde am fost mereu. osciland intre dragoste si nepasare intre lasitate si curaj intre cer si necredinta.

Mai trebuie sa stii ca acum, da acum…
îmi voi lua inima înapoi.
Tu o sa arunci pozele pe jos incercand ca prin revolta ta sa fi luata in seama …poate de Cer?!.

Poate vom scãpa de amintiri…
e greu uneori sa le porti…

Am plâns îngrozitor
chiar si acum plângi, asa imi imaginez de aici din fata masini care ma va zdrobi, in ultimele mim de secunda; care parca sunt veacuri…

Felul cum mã iubesti…
mi-a oprit toate lacrimile de frustrare ca aceste cuvinte nu ti le-am spus niciodata!

Doar putin timp
era tot ne trebuia…
Doar putin timp,
ca sã înteleg, ca sa intelegi ca te iubesc.

te iubesc de când te-am întâlnit…
dar nu mi-am permis
s-o simt cu adevãrat pânã azi.
Mereu am gândit în avans.
Luam decizii din teamã.
Astãzi, din ce
am învãtat de la tine…
fiecare alegere a fost diferitã,
iar viata mi s-a schimbat complet.
si am învãtat cã dacã faci asta,
îti trãiesti viata din plin.
Nu conteazã dacã mai ai
5 minute sau 50 de ani.
Iubito, dacã nu erai tu…
n-as fi cunoscut deloc dragostea.

Îti multumesc cã esti persoana care
m-a învãtat ce înseamnã sã iubesti.

si sa fi iubită!

„Doamne ai grija de noi”.

Asa isi incheie rugaciunea si nici un isi putea  imagina ce ii va aduce urmatoarele clipe.

Stia cat de mult insemna orele, zilele in lipsa ei cat de singur se simte fara zambetul ei. Doar ea a reusit sa il schimbe, sa il faca sa vad ca nu totdeauna are dreptate. El era o fire orgolioasa…poate prea orgolioasa si sigura pe ea. ea fata care avea un zambet copilaresc si o privire inteligenta. de cand a cunoscut-o ceva din universul lui de gheata a inceput sa se zdruncine. era si pentru el greu de explicat. acum ajunsese sa se roage pentru ea…si el.

dar viata nu e un scenariu in care fiecare isi spune replica in timpul unei repetiti. pentru prima data ii era frica sa nu piarda ce are. de fapt el uitase prima lectie pe care ea il invatase: doar lucrurile se pierd! dar acum era implicat si aura lui de invulnerabilitate se subrezise. tinea la ea si credea pina in acea clipa ca totul va fi pana la sfarsitul lumi( ei ii placea sa auda expresia: Hasta el fin del mundo).

din expresia asta nu mai ramasese decat < fin >….aaa nu si fiecare cu mundo lui. la inceput pareau de nedespartit, azi daca s-ar intalni s-ar privi si s-ar intreba daca ceea ce au trait a fost un vis? au trait ei visul ala cu hasta fin del  mundo?

Fumez, cu fata-n sus, singurel,

Pe imperiala diligentei. Viteza,

Carapacea mi se zdruncina, dar sufletul meu

danseaza

Ca un Ariel:

Nici dulceag, nici acrisor, frumosul meu suflet

danseaza.

O, coaste si drumuri!, O , rape si fumuri!

Asadar, frumosule suflet, cum stam?

Sa recapitulam.

Ne iubim ca doi nebuni de legat,

Si ne-am despartit fara-o  vorba. In fine.

Un plictis ma tinea exilat,

Un plictis ce-mi venea din toate. Prea bine.

Ochii ei ziceau ” Intelegi?” foarte des.

„Pentru ce nu intelegi?”, ma-ntrebau fara glas.

Dar nici unul nu voia sa faca primul pas,

Prea voiam sa cadem in genunchi impreuna 

(Ati inteles, nu-i asa?)

Pe unde-o fi la ora asta ea?

Poate ca plange usor….

Pe unde-o fi la ora asta ea?

Ah, ai macar grija de tine, te implor! […]

Iar dupa ce ani vor fi trecut,

Si fiecare va fi mai aspru cu sine,

Adesea, parca ma vad si pe mine ,

O sa ne spunem” De-as fi stiut…”

Dar, chiar casatorindu-ne,

N-am fi spus cumva cateodata

„De-as fi stiu, de-as fi stiu….”?

O , intalnire blestemata!

o, suflet al meu oricum osandit!

Am gresit.

Maniaci de fericire,

Ce vom face acum?…Eu

Cu sufletul meu, Ea cu tineretea ei ispitita? […}

„Imi este al dracului de dor de ea. E dor din ala care doare, stii genul?” Stiu . Cand simti asa ca nu ai aer si ca te inteapa ca un cutit in inima. Senzatia de bolovan pe piept.”     Da , exact . La naiba! ma enerveaza chestia asta! Au trecut mai bine de 6 luni, chiar nu poate sa imi treaca odata?

 El e un baiat de treba, cu ochi caprui, inalt si un zambet dezarmant. Bem impreunaun pahar la Platers intr-o seara de septembrie rece. E prea frig sa mai stam afara in pernele turcesti, dar aici inauntru e bine. El a avut vreme de vreo doi ani o relatie cu Maria (N-o cunoasteti voi. Nici eu) o femeie frumoasa, desteapta, sexoasa si extrem de casatorita. Plus mama de 2 copii.  Versiunea ei nu o stiu, o stiu doar pe a lui .

    „E iubirea vietii mele . Asta mi-e clar. A fost o poveste din aia cu impacari, cu despartiri, cu promisiuni, cu juraminte, in incalcari de promisiuni…a fost asa, intens si uneori dureros…” 

„Ti-a promis ca divorteaza”? 

    Doar de vreo suta de ori…si niciodata nu atat incat sa o cred” 

Si? Are totusi  2 copii, nu?

    „Da…i-as fi facut si eu 2, cu bucurie…am pus capat pana la urma. N-am mai putut. Mi-e dor de mor, mi-e cumplit de dor, si in acelsi timp stiu ca nu e alta cale…nu e…” 

Sa presupunem ca ar fi divortat. Ca s-ar fi putut. Ca ar fi fost  impreuna pe bune, pe fata, cu treziri dimineata, facut dus in graba, baut cafeaua din picioare, pupat pe fuga in fata usii si repezit la lift catre servici, mers la Carrfour dupa mincare, stat la televizor si gatit duminica, dat cu aspiratorul si dus copiii la gradi…Daca s-ar fi putut cum ar fi fost? Ar mai fi fost iubirea vietii? 

     Hmmmmm….m-am intrebat, da…Habar nu am . Si mereu ma gandeam ca oricum pierdusem…startul. Cred ca atractia asta a interzisului are rolul ei…O iubesc asta e sigur. Cred ca as iubit-o toata viata, la fel…of… A trecut. Gata!

In clipe din astea iti doresti sa nu stii atat de exact ce simte …sa nu stii atat de bine cum e sa iubesti un om care nu stie cum sa isi urmeze chemarea, calea, inima…

Zambeste! Bucura-te ca a fost . In definitiv- asta e secretul: sa fii fericit in fiecare clipa. Iubeste-o si mai departe-ce daca doare? Iubeste-o si spune-i-o, nu e nici o rusine. Important e sa nu astepti nimic in schimb. Si abia atunci se cheama ca e iubire neconditionata…”

© 7s-ssh

   

    Azi mi-ar placea sa am un portret ca al lui Dorian Gray, care sa reflecte toate durerile si suferintele prin care trec  ce s-ar mai fi uratit de duminica seara pana acum…
Nu am un astfel de portret. Dar m-am dus sa ma privesc in oglinda dintr-un estetism al durerii. Citeam cartea, o adevarata capodopera la început era circumspect din cauza unor idei despre frumuseţe versus inteligenţă, care dădeau câştig de cauză celei dintâi, dar apoi am prins ideea moralizatoare a autorului şi mi-am revenit. În roman e vorba despre perfecţiunea frumuseţii care ascunde, de multe ori, suflete putrezite şi minţi bolnave. Dorian Gray este un dandy englez, un narcisist obsedat de propria-i frumuseţe fizică, ce caută plăcere şi fuge de responsabilitate şi vicii.

    o intrebare, puterea moralitatii: ti se pare corect? De fapt, daca ai avea si tu un portret ca al lui Dorian Gray, cum ar arata acum?

in seara asta am avut placerea sa m-am intalnit cu fata cea mai frumoasa din facultate. va place angelina jolie? e si mie😉

Uneori imi trăiesc  viaţa, încercand  să păcălesc moartea. Manânc, mai inventez un blog, iubesc, si uneori merg la biserica sa ma intalnesc , eu cu Dumnezu. Rugându-ma in principal pentru mine… sunt egoist. Nu imi pasa. Poate in timp o sa invat si ceva din dragostea LUI. Unii lupta, altii ucid… crimele adevarate se produc insa in  „cutia magica”.

Dar ce ştim cu adevărat despre viata? despre moarte?

Doar că nimeni nu se întoarce de acolo. 

Dar există un punct în viaţă…

O clipă, când ceea ce ai pierdut trebuie sa dispara din mintea ta chiar daca pana atunci a trait. Si asta  dincolo de dorinţele tale şi de obsesiile tale. Cand toate ti se pareau mai puternice decat visurile tale. Pentru unii „moartea” e mai buna decat viata traita in genunchi. Cand te desparti de cineva uneori simti ca ceva din tine moare. Te întrebi…  poate că „moartea” e un dar pentru unii?

ps: de ce cadem? pentru ca sa ne ridicam.

-tie iti e frica…?

– da.

mie frica ca acum cand te-am regasit sa nu te pierd.

stii…nu poti pierde decat lucrurile. Oameni nu!  Pentru ca ei nu iti apartin. Doar lucrurile , obiectele pot fi posedate. Oamenii niciodata.

sa ii spun asta? mi-e teama ca nu va intelege, mai bine o strang tare in brate, o sarut incet si lung si o privesc in ochi, cu IUBIRE…..vad speranta.

o Ora =60min= 3600s=86400 clipe in care te vad intr-o ora

in parcul pustiu – frunze moarte

si 2 sin

ne viziteaza iarasi toamna

si rezulta

un piesaj bacovian

si totusi ,formula

tristetii o-nvatam ,a cat oara?

din lipsa de exercitiu

am uitat sa speram ,sa iubim

recalculati

sansele de supravietuire.


… tema acasa.


Ps:pagina 20 – un exercitiu de visare

Cu o ciocolată în mînă şi cu o sticlă de apă în faţă, m-am hotărît să scriu despre iubire. Încerc să scriu despre ea pentru că, poate, nu am reuşit să o simt aşa cum trebuie, nu am ştiut să o văd cînd a început să apară. Dar mi-am dorit mereu ca iubirea să facă parte din tot ce sînt eu.

Nu voi scrie despre dragostea ca o pereche de pantofi… Au făcut-o alţii şi poate că ei ştiu mai bine. Voi scrie despre dragostea aia care e iubire, voi scrie despre dragostea ca o sticlă de apă tonică, dragostea ca o lamîie sau ca un pumn de vişine…iubirea ca o ciocolată amăruie sau ca un aşternut de pat cu aromă de delfini albaştri…

Dragostea ca o lamîie mi-a plăcut cel mai mult pentru că mi-a produs numai roade acre dar bune pentru sănătate: am slăbit cîteva kilograme, mi-am albit dinţii, m-am umplut de vitamina C. De ce oare, atunci  cind iubesc, oamenii se comportă ca lamîile stoarse şi aruncate mai apoi? Nu am înţeles niciodată de ce cozonacul minţii unora e mai bun dacă are coajă de lămîie (a se citi ”iubire”) rasă în el.

Am încercat la un moment dat să fac o limonadă din iubirea mea, dar cineva m-a încurajat să beau un suc de vişine. Şi atunci, ca prin minune, viaţa mea s-a înrozit şi acrit totodată…era cam devreme pentru vişine. Niciodată nu am ştiut cînd e vremea pentru compot. Aşa că am tot aşteptat să se coacă dragostea mea ca un pumn de vişine şi mi-am dat seama că venea toamna şi fructele se stricau… Mi-a plăcut felul acesta de a te îndrăgosti…aceste fructe scot tot felul de pete de pe mîini şi m-am simţit mai curată, sucul celebru din ele a fost premiat de multe ori şi probabil deja mă vedeam luînd Oscarul cu povestea mea de dragoste de vişine acre. Însă, sfîrşitul poveştii mele a venit mai repede decît taierea singurului copac cu astfel de fructe. Dragostea mea nu avea vişine acasă şi îi era imposibil să înţeleagă cleiul de pe copaci, mugurii verzi şi florile albe din inima mea. Nici nu ştiu dacă i-am spus că, de fapt, fiecare avem cîte un pumn de vişine în inima noastră cînd aşteptăm să iubim.

Undeva, uitat în cămara sufletului meu, zăcea un borcan de dulceaţă de vişine. Mai îndulcit cu zahăr, mai legat cu gelfix şi bine sterilizat, încă mă mai aşteptă să-l desfac. M-am uitat pe el şi am văzut eticheta: iulie 2007…data iubirii mele de vişine.

Cînd mi-e dor, e suficient să mă uit la recipientul cu deliciosul conţinut şi să aştept clipa în care voi fi pregătită să-l deschid, poate avînd lîngă mine o apă tonică.

Dragostea ca o sticlă de apă tonică are prostul dezavantaj că se agită prea repede, e dulce şi amară şi sticla din plastic face să se piardă repede aroma.

Într-o vară, cînd lămîile erau prea calde şi vişinile prea stricate, am cunoscut dragostea tonică….rapidă, rece mulţumită frigiderului de aproape şi cu mult acid. Nu a rămas nimic din ea pentru că orice produs are un termen de garanţie şi termenul acestui sentiment uitasem să-l verific. Nu voi mai ţine niciodată iubirile în frigider pentru a le scoate la nevoie. Iubirea poate să te facă tonic indiferent de anotimp.

Cînd îmi doresc să regăsesc tot ce am pierdut, cînd vreau să mă simt acasă în inima cuiva, cînd mi-este frig vara şi cald iarna, caut să recunosc dragostea ca un aşternut de pat cu aromă de delfini albaştri. E dragostea care nu are nevoie de prea multe cuvinte, dragostea care înţelege dragostea, dragostea băieţilor cu ochi de defini şi cu o sensibilitate de mare albastră.

Am trăit nu doar o dragoste albastră ci chiar o iubire cu aromă de delfini. Am cunoscut sensibilitatea ascunsă într-o mare caldă ca inima lui, am citit poveşti despre sirene îndrăgostite de iubitori de delfini, şi adorm atît de frumos în patul meu de delfini albaştri. Celui care m-a făcut să simt nevoia de mare i-aş mulţumi pentru faptul că a ştiut să-mi fie mai întîi prieten, i-aş mulţumi că a încercat să supravieţuiască într-o mare sărată de atîtea gînduri care mă dor din ce în ce mai mult. I-aş mulţumi că m-a învăţat să înnot în visuri şi să fac surf din valurile vieţii şi totuşi să ajung la mal fără nicio rană.

Ajunsă la liman, mi-am dat seama că aveam nevoie de hrană suficientă pentru o viaţă. Aşa că mi-am cultivat o pasiune pentru ciocolata amăruie cu adaos de cacao, aşa încît am ajuns să iubesc dragostea ca o ciocolată amăruie. E vorba de iubirea aia care te îngraşă cu bucurie, care ţine tot negrul în ea şi îţi lasă doar dulceaţa atingerilor calde.

E iubirea despre care nu se poate vorbi. E sentimentul pe care nu îl pot descrie. E ceva după care vrei un pahar cu apă şi apoi mai vrei din nou. E iubirea după care eşti dependent şi care te eliberează de toate iubirile de pînă atunci. E iubirea pe care o trăieşti acum. Mai tîrziu, poate vei considera iubirea de ciocolată, o dragoste cu miros de lămîie şi aromă de vişine. Pînă atunci, mai bea o gură de apă, mai gustă o pătrăţică de ciocolată amăruie…şi împacă-te cu ideea că, unele lucruri precum iubirea, nu pot avea nici grad de comparaţie, nici proprietăţi fizice sau chimice…proprietăţile sufleteşti au fost cucerite de mult…

                                                     

                                                                                ©everdene

Pot sa scriu cele mai triste versuri in noaptea aceasta.

Sa scriu de exemplu: “Noaptea era plina de stele,

si tremurau, albastri, astrii, in departare”.

Vintul noptii se invirte prin cer si canta.

Potsa scriu cele mai triste versuri in noaptea aceasta.

Eu am iubit-o, si cateodata si ea m-a iubit.

In noptii ca acestea am avut-o in bratele mele.

Am sarutat-o de atatea ori sub cerul infinit.

Ea m-a iubit, si cateodata si eu am iubit-o.

Cum sa nu fii iubit ochii ei mari si ficsi.

Pot sa scriu cele mai triste versuri in noaptea aceasta.

Gandindu-ma ca nu o mai am. Simtind ca am pierdut-o.

Auzind noaptea imensa, mai imensa fara ea.

Si versul cade pe suflet cum cade roua pe iarba.

Ce conteaza ca iubirea mea nu a putut sa o tina langa mine.

Noaptea e instelata si ea nu e cu mine.

Asta e tot. Departe cineva canta. Departe.

Sufletul meu nu se resemneaza ca am pierdut-o.
Ca pentru a o apropia privirea mea o cauta.

Inima mea o cauta dar ea nu e cu mine.

E aceeasi noapte care albeste aceeasi copaci.

Noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiasi.

Acum nu o mai iubesc, este adevarat, dar cat am iubit-o.

Vocea mea cauta vintul pentru a-i atinge urechea.

A altuia. O fii a altuia. Ca inainte de sarutarile mele.

Vocea ei, corpul ei limpede. Ochii ei infiniti.

Acum nu o mai iubesc, este adevarat, dar uneori o iubesc.

E atat de scurta iubirea si atat de indelungata uitarea.

Pentru ca in nopti ca acestea am avut-o in bratele mele,

sufletul meu nu se resemneaza ca am pierdut-o.

Chiar daca aceasta este ultima durere pe care ea mi-o provoaca,

si acestea ultimile versuri pe care eu i le scriu.

am o relatie de 4 ani.ce ar putea schimba doi omenii care se trezeste dimineata se spala pe dinti isi beau cafeau impreuna , schimba cateva cuvinte nu se mai saruta fiindca se grabesc ca fiecare sa ajunga la serviciu unde stau 10 ore, ajung apoi acasa zapeaza printre canalele tv timp de cateva ore si daca nu fac dragoste se culca mormaind printre dinti un noapte buna?

(un prieten imi spunea ca situatia asta e curvaraseala .la intrebarea de mai sus asi spune ca …ori un mare soc ori o mare dragoste.naspa variante, sau nu.)

ma intalnesc intr-o zi cu si vorbim intre doua inghitituri de cafea despre viata mea si a lui, cea de toate zilele. te vezi casatorit cu ea? am ramas cateva momente pe ganduri…ce sa ii spun? ca inca o visez pe fosta, daor nu am bolanzat. ca sa evit raspunsul il intreb la tine cum e? stii… am intalnit in Queen Pub acum 6 saptamina o tipa.. are 19 ani e frumoasa si e inocenta, imi place la nebunie timpul petrecut alaturi de ea. pana acum am crezut ca traiesc, dar de fapt ceea ce traiam era o MARE MINCIUNA, iar marele avantaj era ca era comoda viata mea. acum pot spune ca traiesc! Daca paan acum ceva timp imi placea situatia asta acum nici nu stiu ce vreau . O vreau sa fiu cu actuala? Vreau cu… .aceasta e doar un refugiu? NU le pot avea pe amindoua?

TE IUBESC! imi spuse fara sa ii cer acest lucru si fara sa o intreb ce intelge prin asta. trecuse doua saptamani de cat eram impreuna. imi era draga. parul ca abanosul si o privire inteligenta intr-un albastru celest.

intr-o zi m-a intreba : Esti fericit ? sinapsele imi ardeau… mi-am zise in sinea mea: ce e aia fericit? sunt ok… Am afisat un zambet prin care am incercat sa disimulez si am sarutat-o usor pe frunte.

aş vrea să scriu ceva dureros de simplu şi de frumos-Hobitul

        o noua zi cu ploii si iubire. iubire si ploiile sunt cam antagonice dar ambele sunt panta rei. iti spuneam Lorelai -stii ce avem noi in comun ? amintiri scrise cu creta pe asfalt…nu as vrea sa te las… Am tras aer in piept ca si cum asi trage cu sete  dintr-o tigara si am continuat : am impachetat si  am pus in valiza asta ponosita toate visele, iluziile, desiluziile, deziluziile si o parte de Cer. te iubeam Lorelai! as putea pleca fara sa spun nimic, dar linga tine am invatat sa fiu iubit si sa iubesc…sa fiu eu. voi fi mereu al tau chiar de nu ai sa fi a mea, iti promit ca ma voi ruga sa iti mearga bine!

Pe o bucata de hartie ingalbenita citeam cateva randuri scrise intr-un colt: Foloseste-ti mintea si timpul, iar sansele unice fructifica-le!

De unde sa stiu ca aceasta a fost o sansa unica? Si ce insemna unica? Adica unica, unica? Si ce, eu de cand cred in sanse?

M-au trezit clopotele. Eram infasurat ca o mumie intre cersafuri, prizonier. am aprins veioza de pe noptiera si m-am uitat prin camera. era goala. Am închis ochii. Şi mi-am amintit de ziua în care si ea şi-a pus toate visele într-o valiză şi-a plecat. Avea cu ea doar visele …ascunse în valiza cea veche, imi lasase amintirile.

  –Scuze ca am intarziatat atata timp… Trecusera doua saptamini si eram cu capul in nisip asteptand ca furtuna sa treaca. Poate, poate o sa scap si de data asta, promitandu-mi ca daca scap cu bine, data viitoare deschid mai bine ochi. Cand am iesit din casa imi cazusera ochi pe ceva care era scris bine , dar care mai tarziu se dovedise ca un testament. „unele amintiri sunt ca flacarile: ard in suflet si se sting si ele, iar in urma lor ramane, nedorita si umila, cenusa… as vrea sa strang cenusa pana ce nu va bate vantul si pana ce nu o va imprastia in uitare Am sa strang cenusa si am sa-mi fac o clepsidra, sa masor cu ea netrecerea timpului. Unele amintiri sunt ca cenusa „ Nu prea reusesc sa mentin o relatie( mi-am inceput eu expozitiunea) la acealsi nivel un timp indelungat, obosesc.Relatia asta te oboseste?!  M-am uitat la ea si am zambit complice.  Mie nu imi place ceea ce traim impreuna fara angajamente fara responsabilitati, unde lipseste responsabilitatea, fericirea nu isi va face cuibAm zambit sigur pe mine facand-o sa creada ca sunt empatic.Tu de cand ai devenit si filosoafa?? am intrebat-o ironic. Stii prea bine ca tin la tine, poate prea mult si acest PREA MULT ma face sa ma gandesc si la alte lucruri. adica? Te rog sa inchizi ochi si sa imi spui ce vezi din noi dincolo de ziua de maine? …Se uita la mine cum nu s-a uitat niciodata, neintelgand o iota din ce ii turuian si nici eu necrezand in totalitate ceea ce spuneam, doar ca la momentul acela credeam ca ii fac, ne facem un MARE BINE. asi fi vrut sa fie mai simplu. sa inteleaga ca in povestea asta nu am intrat cu picioarele de praf, dar ca s-a cam terminat. pentru mine era simplu, pentru noi era complicat. 

    Tie cuvintele < Te iubesc> iti mai spun ceva?  Gandurile imi erau in alta parte. Vroiam sa inchei repede afacerea asta. Paradoxal in business negoceam mai acerb. Acum eram dispus sa platesc  cu cecuri in alb, doar, doar  va intelege ca  e mai bine asa.

…………………………………………………………………………….. 

    Peste cativa ani buni acultam melodia „Nu am chef azi”. Era ca un gong care suna groaznic…dar groaznic!. Acum peste ani imi aduc aminte de vorbele alea despre amintiri…idioti mai suntem uneori! de ce cand suntem sigur ca suntem iubiti nu ne intereseaza, iar cand „iubirea” acea nu ne este accesibila am fi dispusi sa cutreieram lumea’ntreaga?

PS: idioti mai suntem…

Peste oras s-a lasat amagitoarea noapte
cuprinsa de un intuneric sumbru si apasator
valuri de obscuritatea….prea multe umbre bajbaie.

si chipul tau se joaca cu luna
sperand intr-o binecuvantare de vise si ideei
undeva se aude o chitara…

zambetul tau imi ascunde sute de lacrimi;
te vreau inapoi?!
visez, in tacere, scriu ganduri in mare…
imi raspund valurile.

ma simt.

incerc sa respir, dar imi lipseste aerul,
asi vrea sa ascult, dar nu inteleg tacerea.
unde esti sa putem zbura?!

te vreau inapoi?!

un suflet ce-i singur nu oglindeste nimic, imi spune cineva!
frate esti prost…!
sopteste-ti dorinte, sopteste-ti in soapta, poate astfel vei crede.
de fapt credinta e in lucrurile ce nu se vad.

acum chiar de m-ai gasi , am aripile frante de vise si ideei
plus ca aerul nu are constanta
ma strangi in brate? nu…
e doar o senzatie calorica.
totusi grea e magia cand crezi doar in ea.

acoperam ochii cand treci prin fata mea
saruta-mi buzele pline de otrava!

amortand sufletul, devin vulnerabil.
imi e dor , prea dor de tine!
mai mult decat viata, atat te-asi fi iubit~