Arhivă pentru Octombrie, 2008

ma intreb cum rasuna in tine conversatiile noastre. atat e de greu sa discern urmele, sa disting sechelele, ma intreb daca eu nu stiu sa spun sau tu nu stii sa asculti. nu sunt sigur ca vorbim aceeasi limba.  pronunt totusi fiecare  dintre cuvintele esentiale alcatuind o fraza, simpla, clara, directa, ca tu sa observi  cat de putin imi mai convine viata asta pe care o avem.

ma intreb totusi . ma mai iubesti? sau cuvintele mele sunt cele mai puternice somnifere?

Anunțuri

 

 

Mi-am tăiat sufletul
să fac la papuşi rochii

şi-acum am un suflet mai scurt

de parcă aş fi crescut

şi nu-mi mai vine.

˝Sufetul˝˝, mi-a zis cineva

˝nu se mai poate înnădi.˝

Şi-mi e

 

frig.  

 

amalia uba

e finalul si ea nu stie asta. el sta in picioare si o priveste lung, masurand-o. ea e acolo, linga usa si prezenta ei  te deranjeaza. nu mai e interesanta defel. nu conteaza daca e aici sau in alta parte. te asez pe marginea patului si deschizi o carte. o inchizi. da-i drumu la televizor…”un batran a fost molestat” …schimbi canalul.te ridici si treci pe linga ea. te prinde de mana si te opreste , apoi o saruti distant.nu stiti cum s-a ajuns aici. de cat timp? la inceput nu credeati ca e posibil asa ceva. iti revine in minte intrebarea ei ” oare trebuie sa ne pierdem ca sa stim cat insemnam unu’ pentru altu’?”

e enervant. o mai iubiti…nu o mai iubiti.trebuie sa te hotarasti! te uiti la ea din fotoliu si simti ca ai vrea sa o iei in brate dar in acelasi timp simti un repuls.

ciudat e faptul ca dovezile de tandrete ale ei te indeparteaza si mai tare de ea. cine are nevoie cel mai putin de celalt ala conduce relatia.

respingi ideea de a o parasi. iti inchipui cum ar fi ziua aia si ce i-ai spune.nu, nu …te apuci de treaba ca sa uiti.aceepti ca nu mai merge asa si faci un efort sa te indragostesti din nou. incerci sa o redescoperi, dar parca  nu e nimic nou. stai cu ea in brate. doarme.te gandesti cum a inceput totul. prima iesire, prima atingere, primul sarut, prima conversatie la telefon, prima masa impreuna…

o devorai din priviri. azi e ca si un obiect. nu aveati nimic, nimic care sa nu va faca sa visati un viitor impreuna.dar parca ai devorat-o ai golit-o de tot . oare asta  a inceput in prima zi ? ti-ai pavat drumul spre despartire inca de atunci? oare voi v-ati ucis propria povestea?

Ce-as putea trezi in ochii tai ? ma intreb mereu…ti-a mai ramas ceva de care ti-e dor ? mai este ceva dupa care tanjesti ? din toate cate ai primit pana acum ce ai pastrat ? uneori adunam atatea lucruri vechi ca nu mai e loc pentru cele noi.

Când privesc înapoi cãtre viata mea, la toti oameni pe care i-am cunoscut… nu pot sã nu mã gândesc… la câte au fãcut ei pentru mine… si la cât de putin am fãcut eu pentru ei.

Cum au avut grijã de mine, cum le-a pãsat de mine…iar eu le-am rãspuns fãrã sã le returnez favoarea.
Da.
Credeam de mult ori cã fãc o bunã afacere. Si ce-am obtinut?
Serios?
Niste bani de buzunar.Niste toale. O masinã la dispozitie.

Si sunt singur.

Nu-s legat de nimic.Liber ca pasãrea. Nu depind de nimeni. Nimeni nu depinde de mine.Viata mea îmi apartine.

 Dar nu am pace sufleteascã. Si dacã nu ai asta,n-ai nimic.
Prin urmare…
Prin urmare, care-i rãspunsul?Asta mã tot întreb.
Despre ce e vorba ?

Alfie spunea ca filosofia de viata a europenilor insumeaza doua lucruri vinul si femeile, ordinea poate fi si inversa. pentru un barbat nu conteazã decât F.T.C.. va las pe voi sa decriptati 😉

…dupa veacuri de gandire care au insumat vro cinci minute m-am intrebat in ce orase mi-ar placea sa traiesc. bucurestiul devine insuportabil pe zi ce trece. e frumos in weekend-urile senine pana la ora 11. pe arterele principale se circula mai bine fata de restul saptamani in rest e un cosmar…sa ma intorc la ideea  de la inceput si as da cinci nume.sunt mult mai multe dar din lipsa de timp ma voi opri la bora bora( nu e tocmai un oras dar imi place mult locul), sant petersburg, tokio , barcelona, new york.

ma gandesc ca am trei carti cumparate si nu le-am citit. cred ca ar trebui ca sa iau maine una cu mine. asa sa ma imprietenesc cu ea si la un moment dat sa ne fie dor unu de altul. tot maine ma gandeam sa transform dorul de tine in ceva real.

imi era dor de  blog daca pot spune asa. la un moment dat mi-am promis ca voi scrie o carte pana la 30 de ani.

iti place cand auzi NU? nici mie. dar trebuie sa il invat. apropo o sa tac si o sa ma uit la tine mai des. imi plac clipele cand lumina se joaca pe fata ta si pot sa ma bucur de chipul tau.

nu stiu cum ma percepeti voi pe mine, nu stiu cum arat eu in fata voastra, dar mie mi se pare ca sunt un baiat care se plimba, descopera, se joaca, pe malul marii. uneori  se distreaza cautand din timp in timp pietricele din ce in ce mai  colorate sau poate  o scoica mov , pe care o duc la ureche,  in timp ce marele ocean al cunoasteri se intinde necunoscut in fata mea

Credeam că pleci . imi zise ea

Nu pot pleca.

Când ai suferit aşa de mult ca mine, nu mai poţi să fi rănit de două ori!
Mă uitam la tine…
şi mă gândeam că de mult
nu m-am mai uitat la tine.(…)
Nici nu mai ştiu cum,
să fiu sincer.
Poate de aceea îmi plac metaforele…
Pentru că ceea ce vreua să
spun este că e un cerc,
al tău şi al lui …
şi eu nu mă aflu în el.

Dar asta e doar ca să justific asta, pentru că e o parte din mine care e aşa de întunecată, care vede cercul ăsta ca pe o cuşcă si ceva din sufletul meu acolo.

Mulţumesc, mi-a zis ea…

Cred ca de asta imi plac metaforele…