Arhivă pentru Februarie, 2009

Prin anu’ I de facultate imi facusem un obicei sa umblu prin oras indiferent de ora, anotimp sau vreme. Il ascultam, ma uitam, suspinam, mergeam mai departe zambind. Eram martor la toata frumusetea si uratenia lui care astazi parca s-au disipat.

Saptamani la rand ma intrebam de ce atat de mult dezinteres pentru cladirile de langa Cercul Militar? Sau de ce malurile Dambovitei in zona Unirii nu sunt amenajate? Mi-ar placea sa stiu cum era atmosfera la Capsa…

Povestile orasului insa au disparut din fata ochilor nostri. Ma plimbam pe langa statuia lui Ivan Patzaichin( acolo unde zilele astea candelele ii lumineaza poza celui care a fost Marian Cozma…:( ) parca si acum ar avea in mana pagaia rupta, aceeasi cu care in ’72 a tras 500 de metri pana la finalul calificarilor.

Povestile continua ca si plimbarile mele… O cladire care a fost odata hotel la intersectia Ion Campianu cu Nicolaie Balcescu, iar acel loc ma face sa fredonez in minte versurile unei formati careia i-am ascultat albumele de n si n ori…m-am gandit in clipa aia la americani :-S:-D

Sunt povestile orasului care a disparut din fata ochilor nostri, cu oamenii sai care au fost coplesiti de……

Deci, ce ne-a mai rams din aceste povesti? Trebuie sa reconstituim un oras imaginar, pentru a adaposti amintirile noastre? Pentru ca, atunci  cand iubesti ceva de fiecare data cand dispare , pierzi o parte din tine insuti.


Anunțuri