Arhivă pentru noiembrie 23, 2007

Pot sa scriu cele mai triste versuri in noaptea aceasta.

Sa scriu de exemplu: “Noaptea era plina de stele,

si tremurau, albastri, astrii, in departare”.

Vintul noptii se invirte prin cer si canta.

Potsa scriu cele mai triste versuri in noaptea aceasta.

Eu am iubit-o, si cateodata si ea m-a iubit.

In noptii ca acestea am avut-o in bratele mele.

Am sarutat-o de atatea ori sub cerul infinit.

Ea m-a iubit, si cateodata si eu am iubit-o.

Cum sa nu fii iubit ochii ei mari si ficsi.

Pot sa scriu cele mai triste versuri in noaptea aceasta.

Gandindu-ma ca nu o mai am. Simtind ca am pierdut-o.

Auzind noaptea imensa, mai imensa fara ea.

Si versul cade pe suflet cum cade roua pe iarba.

Ce conteaza ca iubirea mea nu a putut sa o tina langa mine.

Noaptea e instelata si ea nu e cu mine.

Asta e tot. Departe cineva canta. Departe.

Sufletul meu nu se resemneaza ca am pierdut-o.
Ca pentru a o apropia privirea mea o cauta.

Inima mea o cauta dar ea nu e cu mine.

E aceeasi noapte care albeste aceeasi copaci.

Noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiasi.

Acum nu o mai iubesc, este adevarat, dar cat am iubit-o.

Vocea mea cauta vintul pentru a-i atinge urechea.

A altuia. O fii a altuia. Ca inainte de sarutarile mele.

Vocea ei, corpul ei limpede. Ochii ei infiniti.

Acum nu o mai iubesc, este adevarat, dar uneori o iubesc.

E atat de scurta iubirea si atat de indelungata uitarea.

Pentru ca in nopti ca acestea am avut-o in bratele mele,

sufletul meu nu se resemneaza ca am pierdut-o.

Chiar daca aceasta este ultima durere pe care ea mi-o provoaca,

si acestea ultimile versuri pe care eu i le scriu.

Reclame