cine stie?

Posted: Noiembrie 16, 2007 in metafore, metafore de duh, testamentul meu, Uncategorized, versuri, video

Peste oras s-a lasat amagitoarea noapte
cuprinsa de un intuneric sumbru si apasator
valuri de obscuritatea….prea multe umbre bajbaie.

si chipul tau se joaca cu luna
sperand intr-o binecuvantare de vise si ideei
undeva se aude o chitara…

zambetul tau imi ascunde sute de lacrimi;
te vreau inapoi?!
visez, in tacere, scriu ganduri in mare…
imi raspund valurile.

ma simt.

incerc sa respir, dar imi lipseste aerul,
asi vrea sa ascult, dar nu inteleg tacerea.
unde esti sa putem zbura?!

te vreau inapoi?!

un suflet ce-i singur nu oglindeste nimic, imi spune cineva!
frate esti prost…!
sopteste-ti dorinte, sopteste-ti in soapta, poate astfel vei crede.
de fapt credinta e in lucrurile ce nu se vad.

acum chiar de m-ai gasi , am aripile frante de vise si ideei
plus ca aerul nu are constanta
ma strangi in brate? nu…
e doar o senzatie calorica.
totusi grea e magia cand crezi doar in ea.

acoperam ochii cand treci prin fata mea
saruta-mi buzele pline de otrava!

amortand sufletul, devin vulnerabil.
imi e dor , prea dor de tine!
mai mult decat viata, atat te-asi fi iubit~

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s