Da stiu ca pe scena lumi pot gasi “recuzita”, dar pot gasi linistea intr-o discoteca, iubirea intr-un bar de striptease? Pot sa citesc adevarul de pe un promter? pot sa-l surprind in ecranele gigantice din cinematografe, sau in acordurile melodiilor de la radio? Pot sa il vad in breaknews televiziunilor sau in zumzetul autostrazilor? Nu in vantul care eroteaza munti, nu in cutremurul care despica pamantul si nici in focul ce se iveste dupa el. Nu , ci intr-o voce firava abia auzita.Nu in suieratul sirenelor, nu in tunetul tromboanelor si tobelor, nici in huruitul avioanelor. Mereu doar in acea voce firava, aevea auzita- numai de ar auzi-o cineva.

Pentru mine esti doar mingaieri si bucurii

Pentru mine esti zambetul de copil

Pentru mine esti clipa de fericire absoluta

Pentru mine esti curcubeul dupa o zi de ploaie

Pentru mine esti o toamna plina de culoare

Pentru mine esti motivul de progres

Pentru mine esti plaja din acea vara

Pentru mine esti danganitul unei clopotnite vechi

Pentru mine esti nesfarsitele campuri de flori

Pentru mine esti diferenta dintre adunare si scadere

Pentru mine esti ADN-ul( T+A sau A+T doar asa se pot combina)

Pentru mine esti Edenul plin de pace.

Poate un cuvant ce l-am spus fara rost te-a suparat, Cum sa uiti tot ce-a fost? Te-astept sa vii la mine iar ca alta dat’ Din priviri sa-mi spui ca norul negru ai alungat. Vino la mine, sunt inca aici… Mai cred ca nu te-am pierdut Cand apare un nor ce-i trecator in viata ta Si ti-a-ntunecat pentru o clipa dragostea, Ridica-ti fruntea, e soarele sus, Iubirea noastra nu are apus.

Rămâi doar coaja celei pe care-o iau cu mine…

Ți-am supt adânc esența și te-am golit de tine…

Plec numai cu splendoarea și frumusețea ta;

Las ochii, falși luceferi, și iau privirea dragă,

Las buze reci de idol și forma lor întreagă,

Fur neagra avalanșă de păr când se dezleagă,

Din trup, îmbrățișarea de vrej amețitor…

Zvârl inima stricată, ce-ți șchioapătă alene,

Cu scopuri nepătrunse țesute-n lingușiri

- Când prefăcute lacrimi, când râsete viclene-

Capcană-n chip de suflet ascunsă-n amăgiri…

                                                                                          Cu tot ce-am strâns din tine curat, ca Prometeu,

                                                                              Am să te alcătui altfel, dar suflet îți dau eu.

Vasile Voiculescu

Ca ies din celula

calm, voios, increzator,

ca un baron din conacul sau.

Cine sunt eu? Mi se spune adesea

Ca vorbesc cu gardienii

Liber, prietenos si clar, ca si cum

Eu as da ordine, nu ei

Cine sunt eu? Mi se mai spune

Ca indur zile nefaste

Impacat, zambitor, demn,

Ca unul obisnuit sa castige.

Sunt eu intr-adevar asa cum spun altii?

Sau sunt doar asa cum ma stiu eu insumi,

Fara astampar, bolnav si coplesit de dor, ca o pasare inchisa

intr-o colivie,

Caznindu-ma sa respir, de parca cineva

m-ar strange de gat,

Tanjind dupa culoare, dupa flori, dupa ciripitul de pasare,

Insetat dupa bunatate, dupa apropiere,

Tremurand de furie in fata despotismului si umilirii meschine,

Nerabdator in asteptarea unor evenimente importante,

Tremurand neajutorat dupa prieteni infinit de departe,

Ostenit si gol cand ma rog, cand gandesc, cand faptuiesc,

Slabit si pregatit sa-mi iau ramas bun de la toti si de la toate?

Cine sunt eu? Acesta sau celalalt?

Sunt eu astazi cineva si maine altcineva?

Sunt amandoi deodata? Un fatarnic pentru altii

si o epava jalnica pentru mine insumi?

Sau am in mine ceva ce seamana cu o armata invinsa,

care fuge imprastiata dupa ce a obtinut victoria?

Dietrich Bonhoffer

E tacerea relelor presimtiri. Nu ne incredem in veacul nostru, si motivul pentru care nu ne incredem in el este ca noi insine l-am faurit, iar noi nu avem incredere in noi insine. Am facut pe eroii, am pus stapanire pe monstri, ne-am incheiat muncile si am devenit dumnezei- dar nu ne incredem in noi ca dumnezei. Stim bine cine suntem in realitate.

Mai demult, pe cand zeii erau alceva decat noi insine, cunoasterea a ceea ce eram nu ne inspaimanta. Existau Furii care sa-i urmareasca pe Hitler, si Atene care sa restabileasca adevarul. Dar acum, cand noi insine suntem dumnezei, purtam singuri aceasta cunostinta, ca acel erou grec de demult care, savarsind toate muncile, a descoperit ca el insusi si-a omorat fiul.

autor :Archibald McLeish

de cand ma simt tot mai bogat de tine.

Cand n-ai sa ma mai chemi, cand luna se va stinge cu nori, cand sertarul de priviri ramane-va inchis si prada timpului va cadea, eu voi invata sa te ascult prin pagini scrise de demult.Eu nebunul de alb ce a capturat  Regina neagra pentru vesnicie.

Totusi lasa-ti chipul sa-l privesc in lumina soarelui, lasa-ti chipul sa-l dezmierd in razele lunii. Lasa-mi firea egoista sa te incatuseze pentru cateva secunde. Ma voi lasa calauzit de tine, din zori pana-n apus iar tu priveste-ma cum ma ridic. Priveste-ma doar pe mine de cand lumina soarelui iti mangaie genele pana seara, de cand deschizi ochii in zori pana cand ti-i inchide oboseala.

  Lasa-ti buzele sa ti-le dezmierd si sa le simt aroma… Saruta-ma!  Saruta-ma asa cum ai facut-o intaia data.

…iubita mea noaptea e lunga in singuratate si tacere.

Iar daca ar fi sa pleci in zori de zi, eu ma rog seara de seara, sa te uit repede. Sa se transforme totul intr-o era glaciara, si sa nu simt nimic. Sa nu te urasc, sa nu te dispretuiesc, sa nu te plang din cauza dorului nebun sau de iluzia singuratati. Ci doar sa te uit, asa cum ai facut si tu. Si in clipa despartiri cand toata fiinta mea ar dori sa se sfarme, sa am puterea sa tin capul sus si sa iti spun: As fi putut sa te iubesc inca un veac! Ce ma lasa sa te las sa pleci? Nu pot sa iti cersesc prezenta si pentru maine…fara sa fi stiut vreodata ca am facut tot posibilul sa nu te fi pierdut, fara sa imi vezi cum inima mi se sfasie si fara sa iti fi spus cat am putut sa te iubesc. Si daca vrodata se va intampla ceea ce am scris, te rog hai sa invatam cum sa ne tinem unu altuia de cald, sau poate de urat…inchide ochii tai de un albastu infinit si stai , stai linga mine. Pana cand? Pana dorul dupa tine trece…si-apoi? Si-apoi  sa inventam un nou joc in doi.uite unul care as vrea cu tine si il traiesc: se pune pe masa de joc parti din ce ai mai de pret, apoi se aseaza cuvant linga cuvant, fapta linga fapta, atitudine linga atitudine si se pulseaza cu credinta. Nu-I asa ca iti place? Si mie. De aceea am rupt tot ce ma tinea departe de tine  pentru a te vedea din nou zambind din nimic,si pentru a vedea cerul intreg cum se reflecta in ochii tai.uite la carti : am castigat-noi.

iti petreci toata viata cautand raspunsuri, pentru ca te gandesti ca urmatorul raspuns va schimba ceva,