Intr-o lume a Haosului plasmuita din fantezi si impostura, cum as putea eu sau altcineva sa inoate plin de placere? Cum as putea vedea dincolo de aparente, creonand in tus propri-am zare daca nu imaginadu-mi si apoi transpunand totulul pe un suport care poate fi perceput cu ochii? Shakespeare spunea ca lumea-i un teatru, dar cum pot eu sa imi scot haina de spectacol, sa imi spal machiajul, sa ma ridic si sa inchid declansatorul de fier de la luminile scenei, sa amutesc efectele sonore si sa abandontez SCENA? Sa ma trezesc intr-o zi si sa privesc cum soarele rasare pe Sunset Boulevard si apune peste Forest Lawn?
Da stiu ca pe scena lumi pot gasi “recuzita”, dar pot gasi linistea intr-o discoteca, iubirea intr-un bar de striptease? Pot sa citesc adevarul de pe un promter? pot sa-l surprind in ecranele gigantice din cinematografe, sau in acordurile melodiilor de la radio? Pot sa il vad in breaknews televiziunilor sau in zumzetul autostrazilor? Nu in vantul care eroteaza munti, nu in cutremurul care despica pamantul si nici in focul ce se iveste dupa el. Nu , ci intr-o voce firava abia auzita.Nu in suieratul sirenelor, nu in tunetul tromboanelor si tobelor, nici in huruitul avioanelor. Mereu doar in acea voce firava, aevea auzita- numai de ar auzi-o cineva.
