Prin anu’ I de facultate imi facusem un obicei sa umblu prin oras indiferent de ora, anotimp sau vreme. Il ascultam, ma uitam, suspinam, mergeam mai departe zambind. Eram martor la toata frumusetea si uratenia lui care astazi parca s-au disipat.
Saptamani la rand ma intrebam de ce atat de mult dezinteres pentru cladirile de langa Cercul Militar? Sau de ce malurile Dambovitei in zona Unirii nu sunt amenajate? Mi-ar placea sa stiu cum era atmosfera la Capsa…
Povestile orasului insa au disparut din fata ochilor nostri. Ma plimbam pe langa statuia lui Ivan Patzaichin( acolo unde zilele astea candelele ii lumineaza poza celui care a fost Marian Cozma…:( ) parca si acum ar avea in mana pagaia rupta, aceeasi cu care in ‘72 a tras 500 de metri pana la finalul calificarilor.
Povestile continua ca si plimbarile mele… O cladire care a fost odata hotel la intersectia Ion Campianu cu Nicolaie Balcescu, iar acel loc ma face sa fredonez in minte versurile unei formati careia i-am ascultat albumele de n si n ori…m-am gandit in clipa aia la americani :-S:-D
Sunt povestile orasului care a disparut din fata ochilor nostri, cu oamenii sai care au fost coplesiti de……
Deci, ce ne-a mai rams din aceste povesti? Trebuie sa reconstituim un oras imaginar, pentru a adaposti amintirile noastre? Pentru ca, atunci cand iubesti ceva de fiecare data cand dispare , pierzi o parte din tine insuti.
10 Comentarii
cand iubesti ceva si dispare stii ca`l vei avea pentru totdeauna: in amintirea ta
painfully true
Ce noroc avem k iubirea este efemera ,altfel am fi plini de amintiri prafuite,ruginite si subrezite de ploile vremii.Ce pacat k unii isi construiesc orase imaginare in care bantuie pana la urma singuri,nerealizand k ceilalti prefera realitatea asa cum e ea.
Ce noroc k uitam atat de repede acele cuvinte spuse mai mult din teama de a pierde decat din involburarea iubirii,altfel ne-am trezi k trebuie sa respectam promisiuni de mult uitate,de care nici nu mai suntem siguri k le-am rostit.
Ce noroc avem de fiecare sfarsit pe care il traim,creeand astfel sansa unui inceput ce s-ar dovedi cel atat de mult asteptat.Ce pacat de cei care au provocat un sfarsit dandu-si seama mai tarziu k au pierdut poate singura sansa de a trai ceva cu adevarat special.
Ce noroc avem k traim,k iubim,k uitam,k suntem loviti,k ne ridicam,k invatam din toate cate ceva .
nu fi atat de tragica Dorra draga! prea mult pesimism aroud!!
“Ce noroc avem”,cuvintele astea exprima multumirea,bucuria,chiar fericirea as putea spune k putem lasa in urma toate acele lucruri despre care vorbeam mai sus…nu vad tragicul si cu atat mai putin pesimismul.Totul era o expresie a optimismului,a sperantei de mai bine,un indemn de a ne rupe de trecut ,de a trai prezentul si de a vedea viitorul cu speranta.Dar asa cum frumusea nu sta neaparat in cel la care privim ,ci in ochii nostrii,s-ar putea k pesimismul sa nu fie la cel ce a scris ci la cel ce a citit.
bla bla bla ti.am zis ca esti prea tragica = poetica. ia viata asa cum este nu o mai transforma in mii de versuri si fraza complicate . suna tragic!
cornele scuze ! nu vreau sa transform pagina ta intr-o polemica dar nu puteam rezista
Ce chestie..a fi poetic=tragic.Am descoperit o noua dimensiune a cuvantului poetic,si mai nou am descoperit k am fost si poetica..nu era nici decum telul meu:)).Stii cum faci tu acum?Ai impresia k stii ce era in mintea mea,ai impresia k stii ce se afla dincolo de niste cuvinte banale,te opresti la ceea ce izbeste ochiul.La prima impresie a unor cuvinte..ceeea ce nu inseamna decat superficialitate.Mai bine ai comenta ceea ce scrie Cornel.Mai bine ai comunica in acelsi limbaj cu el Nu esti aici ,pe blogul asta k sa ma comentezi pe mine.Si nu o mai fa pe-a criticul,pe-a atotostiutorul si cititorul gandurilor altora…produ si tu altceva de care oamenii sa se bucure,la care oamenii sa se gandesca,sa fie o provocare pt altii de a gandi,de a pune intrebari,de a comenta,DACA TE TINE!!!Arata-ne optimismul tau,se pare k avem nevoie de el!
la multi ani Cornel!!!
mersi cheeky
sper ca nu e prea tarziu sa iti spun la multi ani! si ma bucur sa dau iar de tine;)