The true

Intr-o lume a Haosului plasmuita din fantezi si impostura, cum as putea eu sau altcineva sa inoate plin de placere? Cum as putea vedea dincolo de aparente, creonand in tus propri-am zare daca nu imaginadu-mi si apoi transpunand totulul pe un suport care poate fi perceput cu ochii? Shakespeare spunea ca lumea-i un teatru, dar cum pot eu sa imi scot haina de spectacol, sa imi spal machiajul, sa ma ridic si sa inchid declansatorul de fier de la luminile scenei, sa amutesc efectele sonore si sa abandontez SCENA? Sa ma trezesc intr-o zi si sa privesc cum soarele rasare pe Sunset Boulevard si apune peste Forest Lawn?

Da stiu ca pe scena lumi pot gasi “recuzita”, dar pot gasi linistea intr-o discoteca, iubirea intr-un bar de striptease? Pot sa citesc adevarul de pe un promter? pot sa-l surprind in ecranele gigantice din cinematografe, sau in acordurile melodiilor de la radio? Pot sa il vad in breaknews televiziunilor sau in zumzetul autostrazilor? Nu in vantul care eroteaza munti, nu in cutremurul care despica pamantul si nici in focul ce se iveste dupa el. Nu , ci intr-o voce firava abia auzita.Nu in suieratul sirenelor, nu in tunetul tromboanelor si tobelor, nici in huruitul avioanelor. Mereu doar in acea voce firava, aevea auzita- numai de ar auzi-o cineva.

Principiu

Principiul e simplu “ acum e deschisa peste cateva momente e inchisa”. Ar fi mult mai simplu si nu ar afecta circuitul cu caderi de tensiune.

Pentru mine esti doar mingaieri si bucurii

Pentru mine esti zambetul de copil

Pentru mine esti clipa de fericire absoluta

Pentru mine esti curcubeul dupa o zi de ploaie

Pentru mine esti o toamna plina de culoare

Pentru mine esti motivul de progres

Pentru mine esti plaja din acea vara

Pentru mine esti danganitul unei clopotnite vechi

Pentru mine esti nesfarsitele campuri de flori

Pentru mine esti diferenta dintre adunare si scadere

Pentru mine esti ADN-ul( T+A sau A+T doar asa se pot combina)

Pentru mine esti Edenul plin de pace.

Poate un cuvant ce l-am spus fara rost te-a suparat, Cum sa uiti tot ce-a fost? Te-astept sa vii la mine iar ca alta dat’ Din priviri sa-mi spui ca norul negru ai alungat. Vino la mine, sunt inca aici… Mai cred ca nu te-am pierdut Cand apare un nor ce-i trecator in viata ta Si ti-a-ntunecat pentru o clipa dragostea, Ridica-ti fruntea, e soarele sus, Iubirea noastra nu are apus.

CCXXIX

Nu-ți spun nici un adio: cum n-ai mai exista…

Rămâi doar coaja celei pe care-o iau cu mine…

Ți-am supt adânc esența și te-am golit de tine…

Plec numai cu splendoarea și frumusețea ta;

Las ochii, falși luceferi, și iau privirea dragă,

Las buze reci de idol și forma lor întreagă,

Fur neagra avalanșă de păr când se dezleagă,

Din trup, îmbrățișarea de vrej amețitor…

Zvârl inima stricată, ce-ți șchioapătă alene,

Cu scopuri nepătrunse țesute-n lingușiri

- Când prefăcute lacrimi, când râsete viclene-

Capcană-n chip de suflet ascunsă-n amăgiri…

                                                                                          Cu tot ce-am strâns din tine curat, ca Prometeu,

                                                                              Am să te alcătui altfel, dar suflet îți dau eu.

 

Vasile Voiculescu

sensul vietii

Doi existentialisti Martin Heidegger si Jean-Paul Sartre abordeaza diferit problema sensului vietii. Daca pentru Heidegger sensul vietii ar putea exprima astfel “Stiu ca suntem cu totii imbarcati pe aceeasi corabie si ca aceasta se va scufunda. Insa eu voi ramane pe punte si voi saluta, fiindca arata mult mai bine”. Pe de alta parte , Sartre ar exclama ” Nu! Nu! Nu! Stiu ca vasul se va scufunda, insa hai mai bine sa coboram in cala si sa jucam o ultima partida de poker. Macar putem sa ne bucuram de viata in timp de corabia se scufunda”

who am i ?

Cine sunt eu? Mi se spune adesa

Ca ies din celula

calm, voios, increzator,

ca un baron din conacul sau.

Cine sunt eu? Mi se spune adesea

Ca vorbesc cu gardienii

Liber, prietenos si clar, ca si cum

Eu as da ordine, nu ei

Cine sunt eu? Mi se mai spune

Ca indur zile nefaste

Impacat, zambitor, demn,

Ca unul obisnuit sa castige.

Sunt eu intr-adevar asa cum spun altii?

Sau sunt doar asa cum ma stiu eu insumi,

Fara astampar, bolnav si coplesit de dor, ca o pasare inchisa

intr-o colivie,

Caznindu-ma sa respir, de parca cineva

m-ar strange de gat,

Tanjind dupa culoare, dupa flori, dupa ciripitul de pasare,

Insetat dupa bunatate, dupa apropiere,

Tremurand de furie in fata despotismului si umilirii meschine,

Nerabdator in asteptarea unor evenimente importante,

Tremurand neajutorat dupa prieteni infinit de departe,

Ostenit si gol cand ma rog, cand gandesc, cand faptuiesc,

Slabit si pregatit sa-mi iau ramas bun de la toti si de la toate?

Cine sunt eu? Acesta sau celalalt?

Sunt eu astazi cineva si maine altcineva?

Sunt amandoi deodata? Un fatarnic pentru altii

si o epava jalnica pentru mine insumi?

Sau am in mine ceva ce seamana cu o armata invinsa,

care fuge imprastiata dupa ce a obtinut victoria?

Dietrich Bonhoffer

lumea fara Dumnezeu

Intr-adevar, lumea e cuprinsa de teroare si, ca intodeauna artele au auzit-o deja. Dincolo de zornaitul mirabilelor masinarii si de nesfarsitele publicatii ale genialilor fizicieni, exista o tacere ce asteapta, asculta si se face auzita.

E tacerea relelor presimtiri. Nu ne incredem in veacul nostru, si motivul pentru care nu ne incredem in el este ca noi insine l-am faurit, iar noi nu avem incredere in noi insine. Am facut pe eroii, am pus stapanire pe monstri, ne-am incheiat muncile si am devenit dumnezei- dar nu ne incredem in noi ca dumnezei. Stim bine cine suntem in realitate.

Mai demult, pe cand zeii erau alceva decat noi insine, cunoasterea a ceea ce eram nu ne inspaimanta. Existau Furii care sa-i urmareasca pe Hitler, si Atene care sa restabileasca adevarul. Dar acum, cand noi insine suntem dumnezei, purtam singuri aceasta cunostinta, ca acel erou grec de demult care, savarsind toate muncile, a descoperit ca el insusi si-a omorat fiul.

autor :Archibald McLeish

ninge cu soapte

Acum sunt mai pustiu ca-ntodeauna

de cand ma simt tot mai bogat de tine.

Cand n-ai sa ma mai chemi, cand luna se va stinge cu nori, cand sertarul de priviri ramane-va inchis si prada timpului va cadea, eu voi invata sa te ascult prin pagini scrise de demult.Eu nebunul de alb ce a capturat  Regina neagra pentru vesnicie.

Totusi lasa-ti chipul sa-l privesc in lumina soarelui, lasa-ti chipul sa-l dezmierd in razele lunii. Lasa-mi firea egoista sa te incatuseze pentru cateva secunde. Ma voi lasa calauzit de tine, din zori pana-n apus iar tu priveste-ma cum ma ridic. Priveste-ma doar pe mine de cand lumina soarelui iti mangaie genele pana seara, de cand deschizi ochii in zori pana cand ti-i inchide oboseala.

  Lasa-ti buzele sa ti-le dezmierd si sa le simt aroma… Saruta-ma!  Saruta-ma asa cum ai facut-o intaia data.

…iubita mea noaptea e lunga in singuratate si tacere.

con/ver/sati

nu mai invatat cum e fara tine.cat de gol suna totul in lipsa ta. cum sa uit cand niciodata nu m-ai invatat.si totusi  ma intreb cum rasuna in tine conversatiile noastre.Ramai linga mine inca putin, pana dorul dupa tine trece.

Iar daca ar fi sa pleci in zori de zi, eu ma rog seara de seara, sa te uit repede. Sa se transforme totul intr-o era glaciara, si sa nu simt nimic. Sa nu te urasc, sa nu te dispretuiesc, sa nu te plang din cauza dorului nebun sau de iluzia singuratati. Ci doar sa te uit, asa cum ai facut si tu. Si in clipa despartiri cand toata fiinta mea ar dori sa se sfarme, sa am puterea sa tin capul sus si sa iti spun: As fi putut sa te iubesc inca un veac! Ce ma lasa sa te las sa pleci? Nu pot sa iti cersesc prezenta si pentru maine…fara sa fi stiut vreodata ca am facut tot posibilul sa nu te fi pierdut, fara sa imi vezi cum inima mi se sfasie si fara sa iti fi spus cat am putut sa te iubesc. Si daca vrodata se va intampla ceea ce am scris, te rog hai sa invatam cum sa ne tinem unu altuia de cald, sau poate de urat…inchide ochii tai de un albastu infinit si stai , stai linga mine. Pana cand? Pana dorul dupa tine trece…si-apoi? Si-apoi  sa inventam un nou joc in doi.uite unul care as vrea cu tine si il traiesc: se pune pe masa de joc parti din ce ai mai de pret, apoi se aseaza cuvant linga cuvant, fapta linga fapta, atitudine linga atitudine si se pulseaza cu credinta. Nu-I asa ca iti place? Si mie. De aceea am rupt tot ce ma tinea departe de tine  pentru a te vedea din nou zambind din nimic,si pentru a vedea cerul intreg cum se reflecta in ochii tai.uite la carti : am castigat-noi.

back pe blog:):-?

ceva nou

iti petreci toata viata cautand raspunsuri, pentru ca te gandesti ca urmatorul raspuns va schimba ceva,

poate te va face sa te simti mai putin mizerabil…

atunci cand vei ramane fara intrebari,

nu vei ramai doar fara raspunsuri,

ramai si fara speranta.

testament

Credeam că pleci . imi zise ea

Nu pot pleca.
Când ai suferit aşa de mult ca mine, nu mai poţi să fi rănit de două ori!
Mă uitam la tine…
şi mă gândeam că de mult
nu m-am mai uitat la tine.(…)
Nici nu mai ştiu cum,
să fiu sincer.
Poate de aceea îmi plac metaforele…
Pentru că ceea ce vreua să
spun este că e un cerc,
al tău şi al lui …
şi eu nu mă aflu în el.

Dar asta e doar ca să justific asta, pentru că e o parte din mine care e aşa de întunecată, care vede cercul ăsta ca pe o cuşcă si ceva din sufletul meu acolo.

Mulţumesc, mi-a zis ea…

Cred ca de asta imi plac metaforele…

In ochii tai ma-cheama cerul

sa ma scald.

Ne tinem unul altuia

de cald…

Sau noaptea, poate,

numai de urat…

Eu nu te-ntreb

de unde-ai coborat,

Tu nu ma-ntrebi cat stau

si unde plec…

Si uite-asa trec zilele

cum trec…

Si uite-asa vin noptile

cum vin

Dar daca vreau sa te mai tin

Din cand în cand, visand, pe bratul meu

O alta noapte se va-ntoarce-n noi

Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,

Cat de frumos e cerul… si de-nalt…

Privit, prin somn, cu ochii celuilalt…”

Credeam că pleci . imi zise ea

Nu pot pleca.

Când ai suferit aşa de mult ca mine, nu mai poţi să fi rănit de două ori!
Mă uitam la tine…
şi mă gândeam că de mult
nu m-am mai uitat la tine.(…)
Nici nu mai ştiu cum,
să fiu sincer.
Poate de aceea îmi plac metaforele…
Pentru că ceea ce vreua să
spun este că e un cerc,
al tău şi al lui …
şi eu nu mă aflu în el.

Dar asta e doar ca să justific asta, pentru că e o parte din mine care e aşa de întunecată, care vede cercul ăsta ca pe o cuşcă si ceva din sufletul meu acolo.

Mulţumesc, mi-a zis ea…

Cred ca de asta imi plac metaforele…

cine stie?

Peste oras s-a lasat amagitoarea noapte
cuprinsa de un intuneric sumbru si apasator
valuri de obscuritatea….prea multe umbre bajbaie.

si chipul tau se joaca cu luna
sperand intr-o binecuvantare de vise si ideei
undeva se aude o chitara…

zambetul tau imi ascunde sute de lacrimi;
te vreau inapoi?!
visez, in tacere, scriu ganduri in mare…
imi raspund valurile.

ma simt.

incerc sa respir, dar imi lipseste aerul,
asi vrea sa ascult, dar nu inteleg tacerea.
unde esti sa putem zbura?!

te vreau inapoi?!

un suflet ce-i singur nu oglindeste nimic, imi spune cineva!
frate esti prost…!
sopteste-ti dorinte, sopteste-ti in soapta, poate astfel vei crede.
de fapt credinta e in lucrurile ce nu se vad.

acum chiar de m-ai gasi , am aripile frante de vise si ideei
plus ca aerul nu are constanta
ma strangi in brate? nu…
e doar o senzatie calorica.
totusi grea e magia cand crezi doar in ea.

acoperam ochii cand treci prin fata mea
saruta-mi buzele pline de otrava!

amortand sufletul, devin vulnerabil.
imi e dor , prea dor de tine!
mai mult decat viata, atat te-asi fi iubit~

umbre amare

  -Scuze ca am intarziatat atata timp… Trecusera doua saptamini si eram cu capul in nisip asteptand ca furtuna sa treaca. Poate, poate o sa scap si de data asta, promitandu-mi ca daca scap cu bine, data viitoare deschid mai bine ochi. Cand am iesit din casa imi cazusera ochi pe ceva care era scris bine , dar care mai tarziu se dovedise ca un testament. “unele amintiri sunt ca flacarile: ard in suflet si se sting si ele, iar in urma lor ramane, nedorita si umila, cenusa… as vrea sa strang cenusa pana ce nu va bate vantul si pana ce nu o va imprastia in uitare Am sa strang cenusa si am sa-mi fac o clepsidra, sa masor cu ea netrecerea timpului. Unele amintiri sunt ca cenusa “ Nu prea reusesc sa mentin o relatie( mi-am inceput eu expozitiunea) la acealsi nivel un timp indelungat, obosesc.Relatia asta te oboseste?!  M-am uitat la ea si am zambit complice.  Mie nu imi place ceea ce traim impreuna fara angajamente fara responsabilitati, unde lipseste responsabilitatea, fericirea nu isi va face cuib… Am zambit sigur pe mine facand-o sa creada ca sunt empatic.Tu de cand ai devenit si filosoafa?? am intrebat-o ironic. Stii prea bine ca tin la tine, poate prea mult si acest PREA MULT ma face sa ma gandesc si la alte lucruri. adica? Te rog sa inchizi ochi si sa imi spui ce vezi din noi dincolo de ziua de maine? …Se uita la mine cum nu s-a uitat niciodata, neintelgand o iota din ce ii turuian si nici eu necrezand in totalitate ceea ce spuneam, doar ca la momentul acela credeam ca ii fac, ne facem un MARE BINE. asi fi vrut sa fie mai simplu. sa inteleaga ca in povestea asta nu am intrat cu picioarele de praf, dar ca s-a cam terminat. pentru mine era simplu, pentru noi era complicat. 

    Tie cuvintele < Te iubesc> iti mai spun ceva?  Gandurile imi erau in alta parte. Vroiam sa inchei repede afacerea asta. Paradoxal in business negoceam mai acerb. Acum eram dispus sa platesc  cu cecuri in alb, doar, doar  va intelege ca  e mai bine asa.

…………………………………………………………………………….. 

    Peste cativa ani buni acultam melodia “Nu am chef azi”. Era ca un gong care suna groaznic…dar groaznic!. Acum peste ani imi aduc aminte de vorbele alea despre amintiri…idioti mai suntem uneori! de ce cand suntem sigur ca suntem iubiti nu ne intereseaza, iar cand “iubirea” acea nu ne este accesibila am fi dispusi sa cutreieram lumea’ntreaga?

PS: idioti mai suntem…

despre pante si amintiri

aş vrea să scriu ceva dureros de simplu şi de frumos-Hobitul

        o noua zi cu ploii si iubire. iubire si ploiile sunt cam antagonice dar ambele sunt panta rei. iti spuneam Lorelai -stii ce avem noi in comun ? amintiri scrise cu creta pe asfalt…nu as vrea sa te las… Am tras aer in piept ca si cum asi trage cu sete  dintr-o tigara si am continuat : am impachetat si  am pus in valiza asta ponosita toate visele, iluziile, desiluziile, deziluziile si o parte de Cer. te iubeam Lorelai! as putea pleca fara sa spun nimic, dar linga tine am invatat sa fiu iubit si sa iubesc…sa fiu eu. voi fi mereu al tau chiar de nu ai sa fi a mea, iti promit ca ma voi ruga sa iti mearga bine!

Pe o bucata de hartie ingalbenita citeam cateva randuri scrise intr-un colt: Foloseste-ti mintea si timpul, iar sansele unice fructifica-le!

De unde sa stiu ca aceasta a fost o sansa unica? Si ce insemna unica? Adica unica, unica? Si ce, eu de cand cred in sanse?

M-au trezit clopotele. Eram infasurat ca o mumie intre cersafuri, prizonier. am aprins veioza de pe noptiera si m-am uitat prin camera. era goala. Am închis ochii. Şi mi-am amintit de ziua în care si ea şi-a pus toate visele într-o valiză şi-a plecat. Avea cu ea doar visele …ascunse în valiza cea veche, imi lasase amintirile.

focus

TE IUBESC! imi spuse fara sa ii cer acest lucru si fara sa o intreb ce intelge prin asta. trecuse doua saptamani de cat eram impreuna. imi era draga. parul ca abanosul si o privire inteligenta intr-un albastru celest.

intr-o zi m-a intreba : Esti fericit ? sinapsele imi ardeau… mi-am zise in sinea mea: ce e aia fericit? sunt ok… Am afisat un zambet prin care am incercat sa disimulez si am sarutat-o usor pe frunte.

cele 3 pacate

Nici un cuvant doar o privire plina de inteles parca zicand “cele 3 pacate ale mele : te iubesc, te-am iubit…”.

povestea mea e ca un desen de graffiti.

m-am casatorit cand altii, inca se joaca in nisip. iubeam si eram iubit ce poate fi mai frumos? intr-o zi m-am intors de la studio iar sotia mea era in pat. ii era rau. m-am ingrijorat, dar ea m-a linistit spunandu-mi ca e doar ceva trecator. dimineata fiindca incep jobul mai devreme m-am trezit si am sarutat-o usor si lung inainte de a pleca. seara era tot in pat.dormea…profund.dimineata am incercat sa o trezesc. parca visand mi-a spus ca nu vrea, ca vrea sa doarma . ceva nu era in ordinea asa ca am sunat la ambulanta. in 35 de minute eram la spital. trei zile doctori au trecut-o prin diverse teste incercand sa afle care este afectiunea.

-toate sintomele spun ca ar fi fost muscata de o Glossina sau musca ţe-ţe. produce”boala somnului”.

-imposibil! noi nu am fost niciodata in Africa, iar musca ţe-ţe e răspândinta între 15⁰ latitudine nordică şi 20⁰ latitudine sudică, domnule doctor! transfuzi de sange nu a facut niciodata…

- ce nu se transmite prin sange, se transmite prin sex…

-imposibil, ridicol! nu mi-am inselat niciodata sotia si nici ea nu a facut-o! am privit-o in ochi si strangand-o mai tare de mana i-am spus doctorului fara sa il privesc….

-ne iubim, si i-am zambit.

au trecut inca doua zile iar situatia era din ce in ce mai grava. era in coma. singura ei scapare era tratamentul. simptomele erau in opinia medicilor de intepatura a muşti te-te. nu imi puteam crede ceea ce se intampla. sotia mea…sa am insele?! era o lupta in mine. sa imi dau acceptul sau sa …

-sunt un nemernic?

m-a privit cu ciuda tanara asistenta.Da! si a trantit usa.

A fost salvata. dar viata noastra nu a mai fost la fel.

ps: Boala provocata de musca te-te o luase de la prietenul meu, cu el mergeam zilnic impreuna la sala.

unfaithful?

am o relatie de 4 ani.ce ar putea schimba doi omenii care se trezeste dimineata se spala pe dinti isi beau cafeau impreuna , schimba cateva cuvinte nu se mai saruta fiindca se grabesc ca fiecare sa ajunga la serviciu unde stau 10 ore, ajung apoi acasa zapeaza printre canalele tv timp de cateva ore si daca nu fac dragoste se culca mormaind printre dinti un noapte buna?

(un prieten imi spunea ca situatia asta e curvaraseala .la intrebarea de mai sus asi spune ca …ori un mare soc ori o mare dragoste.naspa variante, sau nu.)

ma intalnesc intr-o zi cu si vorbim intre doua inghitituri de cafea despre viata mea si a lui, cea de toate zilele. te vezi casatorit cu ea? am ramas cateva momente pe ganduri…ce sa ii spun? ca inca o visez pe fosta, daor nu am bolanzat. ca sa evit raspunsul il intreb la tine cum e? stii… am intalnit in Queen Pub acum 6 saptamina o tipa.. are 19 ani e frumoasa si e inocenta, imi place la nebunie timpul petrecut alaturi de ea. pana acum am crezut ca traiesc, dar de fapt ceea ce traiam era o MARE MINCIUNA, iar marele avantaj era ca era comoda viata mea. acum pot spune ca traiesc! Daca paan acum ceva timp imi placea situatia asta acum nici nu stiu ce vreau . O vreau sa fiu cu actuala? Vreau cu… .aceasta e doar un refugiu? NU le pot avea pe amindoua?

one guy says my wife is an angel. another one  says: you’re lucky my wife is still alive…

PABLO NERUDA

Pot sa scriu cele mai triste versuri in noaptea aceasta.

Sa scriu de exemplu: “Noaptea era plina de stele,

si tremurau, albastri, astrii, in departare”.

Vintul noptii se invirte prin cer si canta.

Potsa scriu cele mai triste versuri in noaptea aceasta.

Eu am iubit-o, si cateodata si ea m-a iubit.

In noptii ca acestea am avut-o in bratele mele.

Am sarutat-o de atatea ori sub cerul infinit.

Ea m-a iubit, si cateodata si eu am iubit-o.

Cum sa nu fii iubit ochii ei mari si ficsi.

Pot sa scriu cele mai triste versuri in noaptea aceasta.

Gandindu-ma ca nu o mai am. Simtind ca am pierdut-o.

Auzind noaptea imensa, mai imensa fara ea.

Si versul cade pe suflet cum cade roua pe iarba.

Ce conteaza ca iubirea mea nu a putut sa o tina langa mine.

Noaptea e instelata si ea nu e cu mine.

Asta e tot. Departe cineva canta. Departe.

Sufletul meu nu se resemneaza ca am pierdut-o.
Ca pentru a o apropia privirea mea o cauta.

Inima mea o cauta dar ea nu e cu mine.

E aceeasi noapte care albeste aceeasi copaci.

Noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiasi.

Acum nu o mai iubesc, este adevarat, dar cat am iubit-o.

Vocea mea cauta vintul pentru a-i atinge urechea.

A altuia. O fii a altuia. Ca inainte de sarutarile mele.

Vocea ei, corpul ei limpede. Ochii ei infiniti.

Acum nu o mai iubesc, este adevarat, dar uneori o iubesc.

E atat de scurta iubirea si atat de indelungata uitarea.

Pentru ca in nopti ca acestea am avut-o in bratele mele,

sufletul meu nu se resemneaza ca am pierdut-o.

Chiar daca aceasta este ultima durere pe care ea mi-o provoaca,

si acestea ultimile versuri pe care eu i le scriu.

dragoste cu ciocolata

Cu o ciocolată în mînă şi cu o sticlă de apă în faţă, m-am hotărît să scriu despre iubire. Încerc să scriu despre ea pentru că, poate, nu am reuşit să o simt aşa cum trebuie, nu am ştiut să o văd cînd a început să apară. Dar mi-am dorit mereu ca iubirea să facă parte din tot ce sînt eu.

Nu voi scrie despre dragostea ca o pereche de pantofi… Au făcut-o alţii şi poate că ei ştiu mai bine. Voi scrie despre dragostea aia care e iubire, voi scrie despre dragostea ca o sticlă de apă tonică, dragostea ca o lamîie sau ca un pumn de vişine…iubirea ca o ciocolată amăruie sau ca un aşternut de pat cu aromă de delfini albaştri…

Dragostea ca o lamîie mi-a plăcut cel mai mult pentru că mi-a produs numai roade acre dar bune pentru sănătate: am slăbit cîteva kilograme, mi-am albit dinţii, m-am umplut de vitamina C. De ce oare, atunci  cind iubesc, oamenii se comportă ca lamîile stoarse şi aruncate mai apoi? Nu am înţeles niciodată de ce cozonacul minţii unora e mai bun dacă are coajă de lămîie (a se citi ”iubire”) rasă în el.

Am încercat la un moment dat să fac o limonadă din iubirea mea, dar cineva m-a încurajat să beau un suc de vişine. Şi atunci, ca prin minune, viaţa mea s-a înrozit şi acrit totodată…era cam devreme pentru vişine. Niciodată nu am ştiut cînd e vremea pentru compot. Aşa că am tot aşteptat să se coacă dragostea mea ca un pumn de vişine şi mi-am dat seama că venea toamna şi fructele se stricau… Mi-a plăcut felul acesta de a te îndrăgosti…aceste fructe scot tot felul de pete de pe mîini şi m-am simţit mai curată, sucul celebru din ele a fost premiat de multe ori şi probabil deja mă vedeam luînd Oscarul cu povestea mea de dragoste de vişine acre. Însă, sfîrşitul poveştii mele a venit mai repede decît taierea singurului copac cu astfel de fructe. Dragostea mea nu avea vişine acasă şi îi era imposibil să înţeleagă cleiul de pe copaci, mugurii verzi şi florile albe din inima mea. Nici nu ştiu dacă i-am spus că, de fapt, fiecare avem cîte un pumn de vişine în inima noastră cînd aşteptăm să iubim.

Undeva, uitat în cămara sufletului meu, zăcea un borcan de dulceaţă de vişine. Mai îndulcit cu zahăr, mai legat cu gelfix şi bine sterilizat, încă mă mai aşteptă să-l desfac. M-am uitat pe el şi am văzut eticheta: iulie 2007…data iubirii mele de vişine.

Cînd mi-e dor, e suficient să mă uit la recipientul cu deliciosul conţinut şi să aştept clipa în care voi fi pregătită să-l deschid, poate avînd lîngă mine o apă tonică.

Dragostea ca o sticlă de apă tonică are prostul dezavantaj că se agită prea repede, e dulce şi amară şi sticla din plastic face să se piardă repede aroma.

Într-o vară, cînd lămîile erau prea calde şi vişinile prea stricate, am cunoscut dragostea tonică….rapidă, rece mulţumită frigiderului de aproape şi cu mult acid. Nu a rămas nimic din ea pentru că orice produs are un termen de garanţie şi termenul acestui sentiment uitasem să-l verific. Nu voi mai ţine niciodată iubirile în frigider pentru a le scoate la nevoie. Iubirea poate să te facă tonic indiferent de anotimp.

Cînd îmi doresc să regăsesc tot ce am pierdut, cînd vreau să mă simt acasă în inima cuiva, cînd mi-este frig vara şi cald iarna, caut să recunosc dragostea ca un aşternut de pat cu aromă de delfini albaştri. E dragostea care nu are nevoie de prea multe cuvinte, dragostea care înţelege dragostea, dragostea băieţilor cu ochi de defini şi cu o sensibilitate de mare albastră.

Am trăit nu doar o dragoste albastră ci chiar o iubire cu aromă de delfini. Am cunoscut sensibilitatea ascunsă într-o mare caldă ca inima lui, am citit poveşti despre sirene îndrăgostite de iubitori de delfini, şi adorm atît de frumos în patul meu de delfini albaştri. Celui care m-a făcut să simt nevoia de mare i-aş mulţumi pentru faptul că a ştiut să-mi fie mai întîi prieten, i-aş mulţumi că a încercat să supravieţuiască într-o mare sărată de atîtea gînduri care mă dor din ce în ce mai mult. I-aş mulţumi că m-a învăţat să înnot în visuri şi să fac surf din valurile vieţii şi totuşi să ajung la mal fără nicio rană.

Ajunsă la liman, mi-am dat seama că aveam nevoie de hrană suficientă pentru o viaţă. Aşa că mi-am cultivat o pasiune pentru ciocolata amăruie cu adaos de cacao, aşa încît am ajuns să iubesc dragostea ca o ciocolată amăruie. E vorba de iubirea aia care te îngraşă cu bucurie, care ţine tot negrul în ea şi îţi lasă doar dulceaţa atingerilor calde.

E iubirea despre care nu se poate vorbi. E sentimentul pe care nu îl pot descrie. E ceva după care vrei un pahar cu apă şi apoi mai vrei din nou. E iubirea după care eşti dependent şi care te eliberează de toate iubirile de pînă atunci. E iubirea pe care o trăieşti acum. Mai tîrziu, poate vei considera iubirea de ciocolată, o dragoste cu miros de lămîie şi aromă de vişine. Pînă atunci, mai bea o gură de apă, mai gustă o pătrăţică de ciocolată amăruie…şi împacă-te cu ideea că, unele lucruri precum iubirea, nu pot avea nici grad de comparaţie, nici proprietăţi fizice sau chimice…proprietăţile sufleteşti au fost cucerite de mult…

                                                     

                                                                                ©everdene

se intampala

o Ora =60min= 3600s=86400 clipe in care te vad intr-o ora

in parcul pustiu – frunze moarte

si 2 sin

ne viziteaza iarasi toamna

si rezulta

un piesaj bacovian

si totusi ,formula

tristetii o-nvatam ,a cat oara?

din lipsa de exercitiu

am uitat sa speram ,sa iubim

recalculati

sansele de supravietuire.

… tema acasa.

Ps:pagina 20 – un exercitiu de visare

dialog

-tie iti e frica…?

- da.

- mie frica ca acum cand te-am regasit sa nu te pierd.

- stii…nu poti pierde decat lucrurile. Oameni nu!  Pentru ca ei nu iti apartin. Doar lucrurile , obiectele pot fi posedate. Oamenii niciodata.

sa ii spun asta? mi-e teama ca nu va intelege, mai bine o strang tare in brate, o sarut incet si lung si o privesc in ochi, cu IUBIRE…..vad speranta.

Îndrăgostiţii

intinsi in iarba,
o fata si un baiat
mincand portocale, schimbă săruturi
aşa cum schimbă-ntre ele undele, spuma.

Intinsi pe plaja
o fată si un baiat
Mănâncă lămâi si schimbă săruturi
cum schimba norii spuma-ntre ei.

Intinsi sub pamint,
o fata si un baiat
nu spun nimic, nu se sărută
schimbă tăcere pentru tăcere.

Ocatvio Paz

suspendare

Uneori imi trăiesc  viaţa, încercand  să păcălesc moartea. Manânc, mai inventez un blog, iubesc, si uneori merg la biserica sa ma intalnesc , eu cu Dumnezu. Rugându-ma in principal pentru mine… sunt egoist. Nu imi pasa. Poate in timp o sa invat si ceva din dragostea LUI. Unii lupta, altii ucid… crimele adevarate se produc insa in  “cutia magica”.

Dar ce ştim cu adevărat despre viata? despre moarte?

Doar că nimeni nu se întoarce de acolo. 

Dar există un punct în viaţă…

O clipă, când ceea ce ai pierdut trebuie sa dispara din mintea ta chiar daca pana atunci a trait. Si asta  dincolo de dorinţele tale şi de obsesiile tale. Cand toate ti se pareau mai puternice decat visurile tale. Pentru unii “moartea” e mai buna decat viata traita in genunchi. Cand te desparti de cineva uneori simti ca ceva din tine moare. Te întrebi…  poate că “moartea” e un dar pentru unii?

ps: de ce cadem? pentru ca sa ne ridicam.

Dorian Gray

   

    Azi mi-ar placea sa am un portret ca al lui Dorian Gray, care sa reflecte toate durerile si suferintele prin care trec  ce s-ar mai fi uratit de duminica seara pana acum…
Nu am un astfel de portret. Dar m-am dus sa ma privesc in oglinda dintr-un estetism al durerii. Citeam cartea, o adevarata capodopera la început era circumspect din cauza unor idei despre frumuseţe versus inteligenţă, care dădeau câştig de cauză celei dintâi, dar apoi am prins ideea moralizatoare a autorului şi mi-am revenit. În roman e vorba despre perfecţiunea frumuseţii care ascunde, de multe ori, suflete putrezite şi minţi bolnave. Dorian Gray este un dandy englez, un narcisist obsedat de propria-i frumuseţe fizică, ce caută plăcere şi fuge de responsabilitate şi vicii.

    o intrebare, puterea moralitatii: ti se pare corect? De fapt, daca ai avea si tu un portret ca al lui Dorian Gray, cum ar arata acum?

in seara asta am avut placerea sa m-am intalnit cu fata cea mai frumoasa din facultate. va place angelina jolie? e si mie

incursiuni…interzise

“Imi este al dracului de dor de ea. E dor din ala care doare, stii genul?” Stiu . Cand simti asa ca nu ai aer si ca te inteapa ca un cutit in inima. Senzatia de bolovan pe piept.”     Da , exact . La naiba! ma enerveaza chestia asta! Au trecut mai bine de 6 luni, chiar nu poate sa imi treaca odata?

 El e un baiat de treba, cu ochi caprui, inalt si un zambet dezarmant. Bem impreunaun pahar la Platers intr-o seara de septembrie rece. E prea frig sa mai stam afara in pernele turcesti, dar aici inauntru e bine. El a avut vreme de vreo doi ani o relatie cu Maria (N-o cunoasteti voi. Nici eu) o femeie frumoasa, desteapta, sexoasa si extrem de casatorita. Plus mama de 2 copii.  Versiunea ei nu o stiu, o stiu doar pe a lui .

    “E iubirea vietii mele . Asta mi-e clar. A fost o poveste din aia cu impacari, cu despartiri, cu promisiuni, cu juraminte, in incalcari de promisiuni…a fost asa, intens si uneori dureros…” 

“Ti-a promis ca divorteaza”? 

    Doar de vreo suta de ori…si niciodata nu atat incat sa o cred” 

Si? Are totusi  2 copii, nu?

    “Da…i-as fi facut si eu 2, cu bucurie…am pus capat pana la urma. N-am mai putut. Mi-e dor de mor, mi-e cumplit de dor, si in acelsi timp stiu ca nu e alta cale…nu e…” 

Sa presupunem ca ar fi divortat. Ca s-ar fi putut. Ca ar fi fost  impreuna pe bune, pe fata, cu treziri dimineata, facut dus in graba, baut cafeaua din picioare, pupat pe fuga in fata usii si repezit la lift catre servici, mers la Carrfour dupa mincare, stat la televizor si gatit duminica, dat cu aspiratorul si dus copiii la gradi…Daca s-ar fi putut cum ar fi fost? Ar mai fi fost iubirea vietii? 

     Hmmmmm….m-am intrebat, da…Habar nu am . Si mereu ma gandeam ca oricum pierdusem…startul. Cred ca atractia asta a interzisului are rolul ei…O iubesc asta e sigur. Cred ca as iubit-o toata viata, la fel…of… A trecut. Gata!

In clipe din astea iti doresti sa nu stii atat de exact ce simte …sa nu stii atat de bine cum e sa iubesti un om care nu stie cum sa isi urmeze chemarea, calea, inima…

Zambeste! Bucura-te ca a fost . In definitiv- asta e secretul: sa fii fericit in fiecare clipa. Iubeste-o si mai departe-ce daca doare? Iubeste-o si spune-i-o, nu e nici o rusine. Important e sa nu astepti nimic in schimb. Si abia atunci se cheama ca e iubire neconditionata…”

© 7s-ssh

Solo de luna (fragmente)

Fumez, cu fata-n sus, singurel,

Pe imperiala diligentei. Viteza,

Carapacea mi se zdruncina, dar sufletul meu

danseaza

Ca un Ariel:

Nici dulceag, nici acrisor, frumosul meu suflet

danseaza.

O, coaste si drumuri!, O , rape si fumuri!

Asadar, frumosule suflet, cum stam?

Sa recapitulam.

Ne iubim ca doi nebuni de legat,

Si ne-am despartit fara-o  vorba. In fine.

Un plictis ma tinea exilat,

Un plictis ce-mi venea din toate. Prea bine.

Ochii ei ziceau ” Intelegi?” foarte des.

“Pentru ce nu intelegi?”, ma-ntrebau fara glas.

Dar nici unul nu voia sa faca primul pas,

Prea voiam sa cadem in genunchi impreuna 

(Ati inteles, nu-i asa?)

Pe unde-o fi la ora asta ea?

Poate ca plange usor….

Pe unde-o fi la ora asta ea?

Ah, ai macar grija de tine, te implor! [...]

Iar dupa ce ani vor fi trecut,

Si fiecare va fi mai aspru cu sine,

Adesea, parca ma vad si pe mine ,

O sa ne spunem” De-as fi stiut…”

Dar, chiar casatorindu-ne,

N-am fi spus cumva cateodata

“De-as fi stiu, de-as fi stiu….”?

O , intalnire blestemata!

o, suflet al meu oricum osandit!

Am gresit.

Maniaci de fericire,

Ce vom face acum?…Eu

Cu sufletul meu, Ea cu tineretea ei ispitita? […}

hasta fin del mundo

“Doamne ai grija de noi”.

Asa isi incheie rugaciunea si nici un isi putea  imagina ce ii va aduce urmatoarele clipe.

Stia cat de mult insemna orele, zilele in lipsa ei cat de singur se simte fara zambetul ei. Doar ea a reusit sa il schimbe, sa il faca sa vad ca nu totdeauna are dreptate. El era o fire orgolioasa…poate prea orgolioasa si sigura pe ea. ea fata care avea un zambet copilaresc si o privire inteligenta. de cand a cunoscut-o ceva din universul lui de gheata a inceput sa se zdruncine. era si pentru el greu de explicat. acum ajunsese sa se roage pentru ea…si el.

dar viata nu e un scenariu in care fiecare isi spune replica in timpul unei repetiti. pentru prima data ii era frica sa nu piarda ce are. de fapt el uitase prima lectie pe care ea il invatase: doar lucrurile se pierd! dar acum era implicat si aura lui de invulnerabilitate se subrezise. tinea la ea si credea pina in acea clipa ca totul va fi pana la sfarsitul lumi( ei ii placea sa auda expresia: Hasta el fin del mundo).

din expresia asta nu mai ramasese decat < fin >….aaa nu si fiecare cu mundo lui. la inceput pareau de nedespartit, azi daca s-ar intalni s-ar privi si s-ar intreba daca ceea ce au trait a fost un vis? au trait ei visul ala cu hasta fin del  mundo?

tal vez

If Tomorow Never Comes

Totul va fi bine…chiar de mâine!..
i-am spus si am plecat, de fapt mint am vrut sa ii spun , dar ea dormea si nu am vrut sa o trezesc.
am iesit in strada si cred ca ar fi bine ca ea sa fi stiu aceste ganduri:

Acum ma gandesc că randurile astea mi-ar fi placut sa ti le spun. Sã nu plângi…Nu merita să vãrsa nici o lacrimã…
Când te vei trezi…”eu tot voi fi aici”…
Când te vei trezi, ne vom lupta cu frica.

unde sunt? unde am fost mereu. osciland intre dragoste si nepasare intre lasitate si curaj intre cer si necredinta.

Mai trebuie sa stii ca acum, da acum…
îmi voi lua inima înapoi.
Tu o sa arunci pozele pe jos incercand ca prin revolta ta sa fi luata in seama …poate de Cer?!.

Poate vom scãpa de amintiri…
e greu uneori sa le porti…

Am plâns îngrozitor
chiar si acum plângi, asa imi imaginez de aici din fata masini care ma va zdrobi, in ultimele mim de secunda; care parca sunt veacuri…

Felul cum mã iubesti…
mi-a oprit toate lacrimile de frustrare ca aceste cuvinte nu ti le-am spus niciodata!

Doar putin timp
era tot ne trebuia…
Doar putin timp,
ca sã înteleg, ca sa intelegi ca te iubesc.

te iubesc de când te-am întâlnit…
dar nu mi-am permis
s-o simt cu adevãrat pânã azi.
Mereu am gândit în avans.
Luam decizii din teamã.
Astãzi, din ce
am învãtat de la tine…
fiecare alegere a fost diferitã,
iar viata mi s-a schimbat complet.
si am învãtat cã dacã faci asta,
îti trãiesti viata din plin.
Nu conteazã dacã mai ai
5 minute sau 50 de ani.
Iubito, dacã nu erai tu…
n-as fi cunoscut deloc dragostea.

Îti multumesc cã esti persoana care
m-a învãtat ce înseamnã sã iubesti.

si sa fi iubită!

Was es ist

Erich Fried si ale mele temerile

CE ESTE

E nebunie
spune ratiunea
Este ceea ce este
spune iubirea
E nenorocire
spune judecata
Nu e decat durere
spune frica
E fara perspective
spune intelepciunea
Este ceea ce este
spune iubirea
E ridicol
spune mandria
E necugetat
spune prudenta
E imposibil
spune experienta
Este ceea ce este

spun iubirea

sens-snes

-caut sa prind sensul, asa mi se pare logic ca trebuie trait. la noapte o sa plec. nu stiu daca logicul meu are de a face cu ceea ce caut : fericirea. ceea ce mie frica insa s-ar rezuma asa: sa plec si sa sosesc “acolo” , unde am visat, si totul sa nu fie decat iluzie.

- o cafea o sa mai servesc…imi place ca tu o faci amara. ma infioara “speranta” asta a ta…te agati de ceva trecut ca sa ii dai o explicatie prezentului care odata rostit e trecut. uneori ar trebui sa ne grabim-incet fiindca e singura noastra ocazie “Moarte e cea care pune capat  tuturor lucrurilor  si iubirilor si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat. Mai are timp poate, doar sa regrete ca n-a iubit destul sau nu a luptat destul… sau ca a trait singur ca un sarpe care nu a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte.”

simtul “tactil”

    Este simtul tactil. În orasele reale, te plimbi. stii…Te atingi de oameni, oamenii se ciocnesc de tine.Aici  nimeni nu te atinge.

Statea la coada asteptand sa cumpere ceva de la patisarie. mergea la ea doar lunea, fiindca doar atunci avea treba in zona aia a orasului . se grabea sa ajunga la facultate si era cam in intarziere. deoarece  nu mancase nimic pe ziua respectiva se gandi sa isi potoleasca foamea in modul acesta placut si ieftin. grabit scoase castile din urechi si cand ajunse in fata comanda o branzoaica. scoase bani si plati pentru branzoaica. era preferata lui din acea patiserie. in  urma lui  erau doi micuti, ce asteptau sa cumpere si ei ceva sa isi astampere foamea.  cand au ajuns in fata au pus bani pe tijghea si au comandat doua merdenele.

- nu aveti decat pentru o merdenea si un covrig, le spuse vanzatoarea.

auzand discutia tanarul se intoarse si completa el ca sa fie de doua merdenele. nu astepta multumiri de aceea se indrepta grabit spre iesire. era multumit ca a putut sa faca ceva bun pe ziua aceea.  deschise usa de la patiserie cu greutate fiindca avea in acel moment cam prea multe lucruri in mana. chnuinduse sa puna  lucrurile din mana fiecare la locul lui, intr-un moment de neindemanare scapa branzoaica din mana.pe buzele lui in acel moment se nascusera niste cuvinte care s-ar reduce la bip bip.

Ps: ciudata situatie nu? mie imi aduce aminte de filmul crash.

Canzoniere, CXXXIV

Pace nu-mi aflu, nici razboi n-aprind,
ma tem si sper; si ard si sunt de ghiata;
zac pe pamant, dar in vazduh plutind;
nimic nu strang, dar lumea tin in brata.

Cuiva-i sunt prins; nu-nchis, nici ma desprind;
nici nu ma vrea, nici latul mi-l dezvata;
de-amor nu mor, desferecat n-am jind,
nu ma vrea viu; nici viata fara greata.

Vad fara ochi, strig fara de limba cand
as vrea sa pier, dar ajutorul cer;
mie-mi dau ura, altcuiva-adorare.

M-alin tot in durere, rad plangand;
la fel ca-n moarte-n viata sunt stingher;
ci pentru Voi simt, Doamna, asta stare.

Francesco Petrarca

legi…

Legea lui Slous:

Daca indeplinesti o sarcina prea bine, vei ramane cu ea pe cap.

***********************

Legea lui Franko privind locul de munca:

Daca-ti place ceea ce faci, probabil ca faci ceea ce nu trebuie.

**************************

Prima capcana a geniului:

Nici un sef nu va pastra un subaltern care are dreptate tot timpul.

**************************

Legea lui Raphel referitoare la afaceri:

Cu cat angajatii au mai putin de lucru, cu atat vor lucra mai incet.

*************************

Maxima biroului:

Telefonul nu suna niciodata cand nu ai nimic de facut.

**************************

Legea lui Otto:

Intotdeauna faci ceva lipsit de importanta cand seful trece pe la biroul

tau.

***************************

Legea lui Chapman:

Daca nu poti sa-ti termini treaba in primele 24 de ore, lucreaza

noaptea.

*****************************

Regula lui Harry:

Cand nu stii ce sa faci, mergi grabit si ia-ti o mina ingrijorata.

******************************

Concluzia coridorului:

Poti sa te duci oriunde daca ai o mina serioasa si duci cu tine un

dosar.

din rai…

Peste existenta in pacat

A sfintilor

S-a prabusit cuvintele tau

Muribund.

Urmat apoi de ultima tacere

A mea!

Si pioase au ramas doar stelele

Veghind asupra pruncilor

Ce fac in rai autostopul

Spre pamint.

cenzurat!

Te iubesc!

Nu m-au lăsat…
Nu m-au lăsat locatarii să îţi scriu pe cladirea din faţa geamului tău. Vroiam să te trezeşti în fiecare dimineaţă, să priveşti pe fereastră şi să îţi aminteşti de mine. Nu mi-au dat voie prietenii să-ţi fac o serenadă – cică ar fi modul sigur prin care te-aş îndepărta. Nu am putut nici să îţi scriu pe cer ceea ce sunt pe cale să mărturisesc acum.
Aş fi putut să o spun pur şi simplu, poate că ar fi fost cel mai bine. Dar am ales să scriu! Şi chiar dacă zeci de mii de femei vor citi „declaraţia” mea, tu ştii că eşti singura din lumea aceasta pe care o iubesc!!! Am spus-o şi promit să rostesc aceste cuvinte în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare minut petrecut alături de tine!
M-am trezit mângâind cu mouse-ul poza ta de pe desktopul meu. Am ştiut atunci că se întâmpla ceva cu mine; am realizat că … nu prea ştiu cum să o spun în mai multe feluri, aşa că o voi scrie pur şi simplu! TE IUBESC!
Mă trezesc dimineaţa cu zâmbetul pe buze, mă gândesc la tine în fiecare secundă, nu reuşesc să îmi pun ordine în gânduri şi în viaţă, nu sunt în stare nici măcar să mănânc! Şi este numai „vina” ta! Dar îţi mulţumesc în toate felurile posibile pentru sentimentele pe care le trezeşti în mine, pentru felul în care mă determini să fiu!

Când sunt cu tine, mă simt altfel, de parcă nimic şi nimeni în acestă lume nu mi-ar putea alunga bucuria, iar singurul mod în care aş putea să încetez să fiu atât de fericit ar fi ca tu să încetezi să fii a mea. Ştiu că nu se va întâmpla, am încredere în ceea ce simţim unul pentru celălalt! Nu în ceea ce rostim, sau scriem, ci în ceea ce simţim.
Nu cred(eam) în dragoste la prima vedere. Nici în legenda jumătăţilor. Şi nici în iubire veşnică. Îţi jur însă că mi te-ai înfiripat în suflet într-un mod atât de profund şi totuşi atât de simplu, încât nici nu îmi dau seama când mi s-a întâmplat.
Iar tu reuşeşti de fiecare dată să îmi dărâmi un mit, o credinţă puternică pe care (până să te întâlnesc pe tine) o credeam de neclintit. Dacă nu există suflete pereche, atunci de ce îmi tresare sufletul de fiecare dată când te văd? De ce am simţit un „ceva” ce nu îmi dă pace încă din ziua în care te-am descoperit? Iar acel „ceva” a apărut cu mult înainte ca eu să aflu cum eşti. Un „ceva” mai presus de mine, de tine, de noi.
Nu ştiu dacă a fost tocmai inventivă această „declaraţie în public”, dar nu sunt expert în romantism. Ştiu doar că te iubesc.

DECALOG

     să nu asculţi nimic

despre dulceaţa fructului

şoptită în ureche de şarpele strălucitor

ca o bucată de sticlă colorată.

să nu rupi cu ţipăt

dimineaţa de mâine,

golită de parfumuri prea tari

şi de lumină rece.

să nu intri în poveşti

cu tălpile de praf.

să nu cerşeşti dragostea,

dacă nu încape

în coliba ta de piatră.

să nu muşti din întuneric

tu şi fiul tau,

şi cartea ta, şi gândul tau.

să nu vinzi cuvinte uscate.

să nu plângi o singură dată.

să crezi cu  ochii închişi.

să respiri lumină.

să taci.

Amalia Uba

rosu aprins

-m-am apucat sa colorez. sa colorez totul in rosu. mai precis in rosu aprins. cineva mi-a spus odata ca asa nu se va vedea durerea. cu timpul am observat ca rosul a devenit violet iar eu violent. nici macar nu stiu sa colorez! punct si de la capat.

-parca ai tine ceva in mana asa de tare strangi pumnii…dar am observat ca acestia  sunt goi. ma gandesc ca ar incapea in ei doar luna d’un  rosie aprins . punct si de la capat.

-nu pot sa lasa ca clipele astea frumoase sa treaca. vreau o clipa cu mine intr-un rosu aprins. si astea toate departe de tine. punct si de la capat.

-candva imi doaream sa iasa totul bine. credeam ca  rosu aprins e “perfectiunea” culorilor. acum stiu ca desenele mele se transforma din rosu aprins in alceva.  punct si de la capat.

-sunt fericit.

 

…un suras pentru tine. ascunde ceva?

comparatii

Dragostea mea e o barca-n soapta
Cu batai de vasla visatoare
Catre valuri sumbre-n departare
Dragostea mea e i-o lumina-n noapte
Izbucnind prin neagra ei torpoare,
Ca un fulger stins, ne-nteleapta.
Dragostea mea i-un copil chemand
Noaptea-n febra mistuit de gand;
Langa pat sta moartea si asteapta.

Hermann Hesse

MOST–The Bridge

corigență la iubire

astazi îmi dau corigența la iubire. (continuarea mai târziu)

pregatiri cu iubita de …campionat:D

a. Ăstia cu cine joaca?

b. Te interesează şi prelungirile?

c. Ce crezi, cînd vom avea timp să mergem undeva în vacanţă?

d. boro-steaua 0-2, eu super agitat si bucuros, nevasta-mea “nu te mai agita ca oricum nu se califica”, final 4-2………..e inca in viata da a avut mai mult noroc decat steaua in ziua aia.

e. Mama catre mine: “sper sa nu mor cand are UTA meci, ca tu amani inmormantarea”

f. Eu-La Boom abonamentul costa 8 euro.Ea-Cand o sa fim platiti in euro atunci o sa ne abonam.

g. cand Nuova Guardia ii cerea lui Giovani Becali demisia…o prietena buna intreaba..”de ce vrei sa plece Giovani asta?nu joaca bine?

h. la 1-0,Craiova-Dinamo; Hai ca ai vazut destul!!!!

i. cine joaca? steaua cu romania?

j. Ea: aaa

k. Tii si cu astia?

sursa :gsp

ruga pentru 20.02

Doamne, da-mi :

Fericire- doar atat cat sa ma faca sa doresc cu adevarat cerul,
Incercari- cat sa am mentina in alerta, gata de a le face fata,
Parere de rau- indeajuns ca sa ma tina uman,
Speranta- suficeinta pentru a fi optimist
Esescuri- doar atat cat sa ma mentin umil,
Sucees- doar atat cat sa ma faca sa nu ma mandresc,
Prieteni- atatia cat am nevoie sa ma simt incurajat,
Entuziasm- atat cat sa privesc cu
incredere ziua de maine,
Perseverenta-atat cat sa ma indoiesc sa devnin mai bun astazi decat ieri si maine decat astazi.

la o saptamana.

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o papusa de carpa si mi-ar darui o farama de viata , poate ca nu as spune tot ce gandesc, dar cu siguranta as gandi tot ce spun.

As prietui lucrurile, nu prin ceea ce valoreaza, ci prin ceea ce semnifica.

As dormi putin, as visa mai mult, intelegand ca pentru fieacre minut in care inchid ochii,pierdeam saizeci de secunde de lumina. As porni cand ceilalti se opresc, m-as destepta cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata buna cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar darui o farama de viata, m-as imbraca subtire si m-as intinde cu fata la soare, lasand descoperit nu numai corpul, ci sufletul meu.

Doamne, daca eu as mai avea o inima, ura mi-asi scrie-o pe gheata si as astepta sa rasara soarele. As picta cu un vis de Van Gogh pe stele un poem de Benedetti, iar un cantec de Serrat ar fi serenada pe care as oferi-o lumii. As stropi cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sangeriul sarut al petalelor lor…

Doamne, daca as mai avea o farama de viata …n-as lasa sa treaca o singura zi fara sa spun lumii ca iubesc. As convinge pe orice femeie sau barbat ca sunt preferatii mei si as trai indragostit in iubire.

Oamenilor le-si arata cat se insela gandind ca inceteaza sa mai iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc atunci cand inceteaza a mai iubi! Unui copil I-as da aripi, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine odata cu batranetea, ci cu uitarea . Atatea lucruri am invatat de la voi ,oamenii…am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi de munte, fara sa stie ca adevarata fericire consta in modul de urcare a pantei. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange pentru prima oara in micutul sau pumn degetul tatalui sau,il inchide acolo pentru totdeauna.

Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca de sus pe altul numai atunci cand trebuie sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care as fi putut sa le invat de la voi…

Spune intotdeauna ce simti si fa ce gandesti. Daca as sti ca astazi e ultima vara cand te vad dormind, te-as imbratisa puternic si l-as ruga pe Dumnezeu sa-mi dea puterea de a fi gardianul sufletului tau. Daca as sti ca aceasta e ultima oara cand te vad iesind pe usa, ti-as darui o imbratisare, un sarut si te-as chema din nou pentru a-ti darui altele si altele. Daca as sti ca aceasta e ultima data cand iti aud vocea , as inregistra toate cuvintele tale pentru a le asculta iar si iar, la nesfarsit. Daca as sti ca acestea sunt ultimile minute in care te vad, as spune “te iubesc” fara sa-mi pese ca deja o stii.

Mereu exista un maine si viata ne ofera o alta ocazie pentru a face lucrurile bine, dar daca ma insel, iar astazi este tot ce ne ramane, mi-ar placea sa-ti spun cat te iubesc si ca nu te voi uita niciodata.

Maine-le nu-i este asigurat nimanui, tanar sau varstnic. Astazi poate fi ultima oara cand ii vezi pe cei dragi.De aceea nu mai astepta, fa-o azi pentru ca daca maine nu ar mai veni, cu siguranta vei regreta ziua in care nu ti-ai gasit timp pentru un suras, o imbratisare sau ca ai fost prea ocupat pentru a le indeplini o ultima dorinta. Tine-i pe cei dragi aproape de tine, spune-le cat de mult ai nevoie de ei, iubeste-I si poarta-te frumos, gaseste-ti timp pentru a le spune “imi pare rau”,”scuza-ma”.”te rog”.”multumesc” si toate cuvintele de iubire pe care le stii. Nimeni nu-si va aminti de tine pentru gandurile tale ascunse. Cere-i Domnului puterea si intelepciunea de a le spune. Arata-le prietenilor cat de mult ii pretuiesti.

Gabriel Garcia Marquez-Testamentul spiritual

amicus

Alfie old Habits die hard

antispam

sunt trist…nu e drept! colegi mei de forum au decis sa nu mai primesc informati despre targuri, joburi si alte chestii din astea care dansi le considera spamuri. dar mie cine imi va mai spune ca trebuie sa iau cartela in reteaua verde????

baby

baby, nu as vrea sa incep o noua zi fara sa iti simt atingea buzelor

baby, nu joc zaruri cu destinul cand e vorba de iubire sperand ca voi castiga

baby, nu e apus si rasarit care sa nu imi aminteasca parfumul tau.

stau intins pe plaja si privesc cum soarele curge…e aproape de apus.

iau placa si alerg sa spintec valurile. vreau sa ma epuizez. sa simt ca ma tarasc spre pat, iar forma trupului tau sa simt ca inca e acolo…

e vrun cuvant magic care sa te faca sa ma pretuiesti mai mult?

in orasul asta vechi si murdar cine ar putea imortaliza privirea mea ?

e posibil mai mult de atat?

gânduri

…dinspre ocean (ocean, intodeauna imi suna a uragan) ai venit sa imi ceri sa simt, sa traiesc.
…dinspre marea cea mare m-am nascut sub forma unui ou milenar cu tot felul de trasaturi ciudate
…dinspre fluviu’ simt cum vesnicile se scurg prin mine
…dinspre râu, stiu despre rău ca nu e vesnic, cum nici tu nu esti.

nimic poate

Privesti stelele, steaua mea; de-as deveni
Cerul, cu mii de ochi sa privesc catre tine.

Indragostit de tine…femeie:)

“Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au, din cand in cand, mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta, intotdeauna, intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca, daca n-au orgasm, nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.” CARTARESCU

donde=unde?

as vrea sa aflu

…nu stiu ce am,

ca nu mai am nimic

decat pe Tine.

siguranta

trecusera 7 ani.daca ar fi sa calculez asta ar insemna 84 de luni sau 30660 zile sau 735840 ore.pentru o mama a carui copil a disparut e dor un numar. si mult prea multe clipe de asteptare in care timpul are alte coordonate si alte valori.intr-o zi era in casa ei in vizita. o priveam cum isi face de lucru prin casa si am indraznit sa o intreb.

-daca ai avea de ales intre a stii ca copilul tau disparut acum 7 ani traiesti si e fericit,realizat, dar tu nu vei stii nimic despre el tot restul vietii si a afla peste  4 luni ca este mort ce ai alege?
-7 ani…4 luni as alege si urma o lunga tacere apasatoare  as vrea sa stiu…

morala: intodeauna vrem sa stim!

Valori

“Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte. Mai mulţi experţi şi mai multe probleme. Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim nesăbuit, rîdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea tîrziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile”.

O. Paler

eu in oglinda cu ue

nu stiu cum ma percepeti voi pe mine, nu stiu cum arat eu in fata voastra, dar mie mi se pare ca sunt un baiat care se plimba, descopera, se joaca, pe malul marii. uneori  se distreaza cautand din timp in timp pietricele din ce in ce mai  colorate sau poate  o scoica mov , pe care o duc la ureche,  in timp ce marele ocean al cunoasteri se intinde necunoscut in fata mea

foaia neterminata

Alfie spunea ca filosofia de viata a europenilor insumeaza doua lucruri vinul si femeile, ordinea poate fi si inversa. pentru un barbat nu conteazã decât F.T.C.. va las pe voi sa decriptati

…dupa veacuri de gandire care au insumat vro cinci minute m-am intrebat in ce orase mi-ar placea sa traiesc. bucurestiul devine insuportabil pe zi ce trece. e frumos in weekend-urile senine pana la ora 11. pe arterele principale se circula mai bine fata de restul saptamani in rest e un cosmar…sa ma intorc la ideea  de la inceput si as da cinci nume.sunt mult mai multe dar din lipsa de timp ma voi opri la bora bora( nu e tocmai un oras dar imi place mult locul), sant petersburg, tokio , barcelona, new york.

ma gandesc ca am trei carti cumparate si nu le-am citit. cred ca ar trebui ca sa iau maine una cu mine. asa sa ma imprietenesc cu ea si la un moment dat sa ne fie dor unu de altul. tot maine ma gandeam sa transform dorul de tine in ceva real.

imi era dor de  blog daca pot spune asa. la un moment dat mi-am promis ca voi scrie o carte pana la 30 de ani.

iti place cand auzi NU? nici mie. dar trebuie sa il invat. apropo o sa tac si o sa ma uit la tine mai des. imi plac clipele cand lumina se joaca pe fata ta si pot sa ma bucur de chipul tau.

maine nu te mai visez

e finalul si ea nu stie asta. el sta in picioare si o priveste lung, masurand-o. ea e acolo, linga usa si prezenta ei  te deranjeaza. nu mai e interesanta defel. nu conteaza daca e aici sau in alta parte. te asez pe marginea patului si deschizi o carte. o inchizi. da-i drumu la televizor…”un batran a fost molestat” …schimbi canalul.te ridici si treci pe linga ea. te prinde de mana si te opreste , apoi o saruti distant.nu stiti cum s-a ajuns aici. de cat timp? la inceput nu credeati ca e posibil asa ceva. iti revine in minte intrebarea ei ” oare trebuie sa ne pierdem ca sa stim cat insemnam unu’ pentru altu’?”

e enervant. o mai iubiti…nu o mai iubiti.trebuie sa te hotarasti! te uiti la ea din fotoliu si simti ca ai vrea sa o iei in brate dar in acelasi timp simti un repuls.

ciudat e faptul ca dovezile de tandrete ale ei te indeparteaza si mai tare de ea. cine are nevoie cel mai putin de celalt ala conduce relatia.

respingi ideea de a o parasi. iti inchipui cum ar fi ziua aia si ce i-ai spune.nu, nu …te apuci de treaba ca sa uiti.aceepti ca nu mai merge asa si faci un efort sa te indragostesti din nou. incerci sa o redescoperi, dar parca  nu e nimic nou. stai cu ea in brate. doarme.te gandesti cum a inceput totul. prima iesire, prima atingere, primul sarut, prima conversatie la telefon, prima masa impreuna…

o devorai din priviri. azi e ca si un obiect. nu aveati nimic, nimic care sa nu va faca sa visati un viitor impreuna.dar parca ai devorat-o ai golit-o de tot . oare asta  a inceput in prima zi ? ti-ai pavat drumul spre despartire inca de atunci? oare voi v-ati ucis propria povestea?

Joc

 

 

Mi-am tăiat sufletul

să fac la papuşi rochii

şi-acum am un suflet mai scurt

de parcă aş fi crescut

şi nu-mi mai vine.

˝Sufetul˝˝, mi-a zis cineva

˝nu se mai poate înnădi.˝

Şi-mi e

 

frig.  

 

amalia uba

legatura

ma intreb cum rasuna in tine conversatiile noastre. atat e de greu sa discern urmele, sa disting sechelele, ma intreb daca eu nu stiu sa spun sau tu nu stii sa asculti. nu sunt sigur ca vorbim aceeasi limba.  pronunt totusi fiecare  dintre cuvintele esentiale alcatuind o fraza, simpla, clara, directa, ca tu sa observi  cat de putin imi mai convine viata asta pe care o avem.

ma intreb totusi . ma mai iubesti? sau cuvintele mele sunt cele mai puternice somnifere?

in lipsa ta

Parasim orasul. Evadam din cotidianul care ne apasa. iubesc orasul asta doar cand imi ofera lucruri interesante. oamenii se iubesc la fel ?  conduc dar trag cu coada ochiului la tine. iti place toamna datorita nuantelor pe care le ofera. daca ar fi sa asociez un anotimp cu tine, asta ar fi fara tagada toamna. 

o sa petrecem un weekend doar noi. fitzosica e un motiv bun de a fi acolo. dar fata de alti care se dau in vant dupa ultima fitza(fitzosica) noi alegem un restaurant. nu avem nimic de sarbatorit…sau poate faptul ca suntem acolo si ne simtim bine.

plecarea asta a venit pe neasteptate. poate datorita faptul ca de-a lungul anilor ne-am obisnuit sa nu visam prea mult. o imbinare intre  pragmatism, misticism si revolta cunoasteri astfel ai defini poporul roman. te ascult. ma asculti. imi zambesti. discutile noastre sunt lungi, uneori ne contrazicem. cine conduce pe cine.

te concentrezi pe cele mai intime subiecte. imi spui ca esti fericita ca ai obtinut un prim succes la munca. iti place cand cei din jur depind de tine.esti asteptata, esti unica. existi pentru ca munca ta este de folos altora.pentru alti esti un erou.

seara cand vii linga mine in pat redevii iubita mea si eu iubitul tau. iar povesta e una obisnuita…despre doi oamneni extraordinari.

o chestie

ideea de camin, cuvantul in sine, nu stiu de ce il asociez intodeauna cu femeia. niciodata cu barbatul. parca cele doua cuvinte ar fi legate unul de altul si nici o forta nu le-ar putea diviza sau descompune.

learning to learn

Avem timp pentru toate. 

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, 

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, 

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, 

avem timp sa citim si sa scriem, 

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, 

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, 

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. 

Avem timp pentru ambitii si boli, 

sa invinovatim destinul si amanuntele, 

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, 

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, 

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, 

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, 

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, 

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. 

Avem timp pentru toate. 

Nu e timp doar pentru putina tandrete. 

Cand sa facem si asta – murim. 

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! 

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca 

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. 

Restul … depinde de ceilalti. 

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie 

Altora s-ar putea sa nu le pase. 

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere 

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi 

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata 

Ci PE CINE ai. 

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute 

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. 

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca 

Ci cu ceea ce poti tu sa faci 

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor 

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva 

Am invatat ca oricum ai taia 

Orice lucru are doua fete 

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde 

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi 

Am invatat ca poti continua inca mult timp 

Dupa ce ai spus ca nu mai poti 

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie 

Indiferent de consecinte 

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc 

Dar nu stiu s-o arate 

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat 

Dar nu am dreptul sa fiu si rau 

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta 

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata 

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu 

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. 

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten 

Oricum te va rani din cand in cand 

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. 

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii 

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti 

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, 

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. 

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta 

personalitatea 

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii 

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc 

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. 

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc 

Si nu faptele sale 

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru 

Si pot vedea ceva total diferit 

Am invatat ca indiferent de consecinte 

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata 

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore 

De catre oameni care nici nu te cunosc. 

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat 

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. 

Am invatat ca scrisul 

Ca si vorbitul 

Poate linisti durerile sufletesti 

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult 

Iti sunt luati prea repede … 

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama 

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. 

Am invatat sa iubesc 

Ca sa pot sa fiu iubit.

 

de Octavian Paler

studiu

imi trec in revista

viata’ntreaga

si nu ma vad

 caci intr’nsa

ai fost doar tu

 

parea un vis…

inchid ochii. [...]

in camera luminata doar de luna iti vad silueta  trupului tau. ai venit in visele mele de noapte iar tot ce te rog este sa ma iei de mana .[...]

-uite imi spui tu, sunt atatea stele si toate sunt atat de departe una de alta. stii…sufletele noatre vor deveni una intr-o zi ? pentru totdeauna, pentru aici si dincolo, pentru vesnicie…

pentru noi nu va fi nici timp si nici spatiu, iar singurul lucru care il vom lua va fi dragostea…dragostea mea pentru tine si a ta pentru mine. nu stiu inca daca asa va fi insa sper…ca vesnicia EXISTA.

il divo

Fascinanta Romanie

Astazi 30 noiembrie in Romania populatia cu drept de vot se va prezenta la urne. Dupa validarea voturilor in Romania ne putem astepta la urmatoarele:

Breaking news:

Banca Nationala a Romaniei a anuntat pentru astazi,cursurile de referinta pentru principalele valute:

1 Leu = 998 Dolari
1 Leu = 872 Euro
10 Lei =26.613 Lire Sterline

1 Leu = 1200 Yeni Japonezi

1 Leu = 230 de lire elvetiene
1 Leu = 2 Ruble

A doua zi dupa ce senatorii si deputatii vor intra in Parlament, viata romanilor se va schimba, iar in jurnalele unora se va putea citi:

Vasile Roata scrie in jurnalul sau :

Ma trezesc dimineatza,beau o ceasca de cafea,
A adus’o cum imi place dulce, sotia mea,
Pasind agale-n baie,mireasma ma-nconjoara
Cu roua trandafirilor, ma spal pe fetisoara
Pasarile zboara.merii au inflorit
Primavara-ncepe,octombrie a venit
Ies in curtea-mi larga si privesc in jur
Cerul e senin de-un albastru PUR-
-CEL mai frumos moment,e sa pornesc la munca
La pauza de masa,sa beau 50 de sunca
Astept de-atita ani,sa vad o groapa’n drum
Dar visul meu de-o viata s-a prefacut in scrum!
Statuia lui Basescu vegheaza-n continuare
Taranii au acum miliarde de tractoare!
Homarii,Caviarul…se gasesc pe garduri
Orice roman are 3000 de lei pe carduri!

Datorita harniciei parlamentarilor nostrii la granita tarii asteapta…

Americani,germani,si alte zeci popoare
Ne bat in poarta tarii,asteapta la hotare!
Cand hotu’mi intra’n casa
Eu il poftesc la masa
Lucruri valoroase chiar eu ii pun in plasa!
Politia ma opreste doar ca sa-mi umfle roata.
Imi umple rezervorul,de drum sunt iarasi gata!
Pasesti in magazine,si poti sa-ti iei ce vrei,
Portarii te platesc ca sa mai vii la ei.
Caprioara asteapta sa fie vanata
Pulpa dreapta-spate,ti-o ofera toata
Concediul poti sa-l faci,pe luna sau pe soare
Extraterestii au,servicii primitoare.
Tunurile sunt facute din vechi tancuri
Americanii,rusii,spun acum doar bancuri
Ma gandesc cu greu la stramosii mei
Cum au trait saracii cu 1 milion de lei!!!

In inchierea editiei va prezentam stirile de ultim moment:

Ieri uzinele DACIa,au achizitionat concernul Dynel-Clysalar si General Motors.In urma acestei tranzactii,Roamania a platit datoria Statelor Unite catre Somalia si Irak.

for u

Tu faci ca cea mai insipida zi sa aiba culoare…culori

Culoriile din pietrele care le tot strang

pentru castelul meu in care o sa inghesui tot ce va avea culoarea ochiilor tai

Plimbari

Prin anu’ I de facultate imi facusem un obicei sa umblu prin oras indiferent de ora, anotimp sau vreme. Il ascultam, ma uitam, suspinam, mergeam mai departe zambind. Eram martor la toata frumusetea si uratenia lui care astazi parca s-au disipat.

Saptamani la rand ma intrebam de ce atat de mult dezinteres pentru cladirile de langa Cercul Militar? Sau de ce malurile Dambovitei in zona Unirii nu sunt amenajate? Mi-ar placea sa stiu cum era atmosfera la Capsa…

Povestile orasului insa au disparut din fata ochilor nostri. Ma plimbam pe langa statuia lui Ivan Patzaichin( acolo unde zilele astea candelele ii lumineaza poza celui care a fost Marian Cozma…:( ) parca si acum ar avea in mana pagaia rupta, aceeasi cu care in ’72 a tras 500 de metri pana la finalul calificarilor.

Povestile continua ca si plimbarile mele… O cladire care a fost odata hotel la intersectia Ion Campianu cu Nicolaie Balcescu, iar acel loc ma face sa fredonez in minte versurile unei formati careia i-am ascultat albumele de n si n ori…m-am gandit in clipa aia la americani :-S:-D

Sunt povestile orasului care a disparut din fata ochilor nostri, cu oamenii sai care au fost coplesiti de……

Deci, ce ne-a mai rams din aceste povesti? Trebuie sa reconstituim un oras imaginar, pentru a adaposti amintirile noastre? Pentru ca, atunci  cand iubesti ceva de fiecare data cand dispare , pierzi o parte din tine insuti.

♥Pookie

Scriitorul francez Honore de Balzac, nascut in Tours , este considerat tatal realismului European. El produce o colectie vasta de nuvele si povesti scurte, cunoscute sub numele colectiv de “Comendia umana”. Subiectele lui variau de la intriga politica din Paris la viata linistita de familie. Scria in jur de 15 ore pe zi si revizuia totul in mod obsesiv. S-a casatorit cu Evelina Hanska in 1850 dupa 18 ani de corespondenta si a murit 3 luni mai tirziu.

Honore de Balzac

catre

Evelina Hanska

 

 

 

Ingerul meu iubit

 

 

Sunt aproape nebun dupa tine, atat de nebun pe cat poate fi un indragostit: nu pot scrie impreuna nici doua idei care sa nu te contina pe tine intre ele.

Nu ma mai pot gandi la nimic alceva in afara de tine. In ciuda vointei mele, imaginatia imi zboara mereu la tine. Te mangai, te sarut, iti soptesc, o mie de idei amoroase despre tine ma coplesesc in fiecare clipa.

Cat despre inima mea, acolo vei fi mereu numai tu.

Te simt acolo intr-un mod delicios.

Dar Doamne, ce se va alege de mine daca tu imi intuneci ratiunea.

Ma trezesc in fiecare dimineata spunandu-mi “ Haide, mergi la ea!” Apoi reusesc sa ma opresc o clipa miscat de sintamantul obligatiilor. E un conflict infricosator. Asta nu e viata. N-am mai fost niciodata asa.

Ai devorat toata ratiunea mea.

Ma simt aiurit si fericit de cum incept sa ma gandesc la tine.

Ma invartesc nebuneste intr-un vis delicious in care intr-o clipa traiesc o suta de ani.

Clopesti de dragoste, simtand dragostea in fiecare por, traind doar pentru dragoste, simtindu-ma consumat de emotii si prins intr-o mie de paienjenisuri.

O, iubita mea Eva, tu n-ai stiut.

Am luat portretul tau. El sta acum in fata mea si ii vorebesc ca si cum ai fi linga mine. Te vad la fel ca si ieri, frumoasa, nespus de frumoasa.

Ieri de-a lungul intregii zile mi-am zis “ea e a mea”!

Ingerii nu sunt imbatati de fericire in paradis cum am fost eu ieri.

 

♥Pookie

despre moarte si alte dinic(uri)

Când o persoanã bunã moare, ar trebui sã aibã impact asupra lumii.

Cineva ar trebui sã bage de seamã.

Cineva ar trebui sã fie trist…macar atat.

 

 

 

more i see you

La marginea unei balustrade ne-am intalnit. Undeva unde se termina marea si incepeau umbrele noastre.sfarsitul fusese demult…Planurile pe care le-am avut  s-au risipit. Nu mai aveam atunci decat certuri, tipete si lacrimi.Nici unu nu a mai suportat si incet am realizat ca nimic nu mai e de partea noastra. Basmul noastru mergea prost. Mergea mai prost decat un film ales de tine.A trebuit sa reucunoastem ca excelenta noastra poveste nu mai are nici un motiv sa continue. Eu am fost cel care te-a dezamagit tu cea care m-a parasit. Toti fac greseli dar noi am facut ceva ce nu putem repara nicicum.

Ne-am intalnit dupa cativa ani buni. Din intamplare…cine stie? Venise prin transfer  si lucram in acelasi departament. Nu stiam ca isi alesese aceasta meserie. Ma blocasem. Toata lada cu amintiri se “rasturnase” atunci in cap. Credeam ca nu ma mai poate afecta cu nimic prezenta ei. Am  invitat-o la o cafenea.

-Iti place?am intrebat-o

- Mda, fantastic.

- Stiam cã o sã-ti placã. E foarte frumos. Aproape groaznic!

-Am gresit, …am gresit, la început.

-La început de tot sau acum cand ne-am revazut? ma interoga ea.

-Nu stiu cum de mã mai pot purta normal în prezenta ta…decât dacã…decât dacã scap de povara asta…de povara asta care o port de ani de zile.

-Povara asta poartã numele meu?…

-Te-am urât, multã vreme.Cu pasiune.Urã. Din aceea purã.Dacã te întâlneam în perioada albastrã, nu stiu ce fãceam.

- Stiu cã te-am rãnit.

- Rãnit?!!

-Mi-ai rupt picioarele.Când m-ai pãrãsit, m-ai sfâsiat.

-N-aveai nici un motiv sã te simti astfel. Chiar tu ai lãsat lucrurile sã curgã.

- Încã mã simt trãdat.Si nebun de furie.

Credeam cã am depãsit momentul.Cã am depãsit ura…dar n-am putut ignora dragostea ce ti-o port.În prima zi în care te-am revazut…Am auzit acel sunet straniu.Îmi bãtea inima din nou.Te-am privit si m-am cutremurat.(…)

Ne vedeam din nou.Era casatorita.

Afara ploua de parca ingeri faceau dus.Ma uitam pe geamul de la birou cum apa se scurge.Ma gandeam din nou la ea, dar cu alti ochi.Sunetul telefonului ma trezise din visare.Am auzit doar atat: si-a cerut transferul. La cateva secunde a intrat navalnic in birou si a zis doar atat:Salut.

- “Salut”?

“Salut”? Ar trebui sã folosesti o baghetã magicã pentru a gãsi un “salut” în mine.

Faptul ca isi ceruse transferul ma luase pe nepregatite .

- Nu as fi plecat pe furis, imi spuse ea.

- Ai mai fãcut-o.Ultima datã pare sã fi fost un antrenament pentru acum.

-Ce ii vei spune lui?

-Adevarul!Nu pot sta aici cu tine, cu mine asa cum suntem acum.Atunci cand am fost impreuna am invatat un lucru m-ai spus “fii tu însuti”. Nu pot trai in minciuna asta.

-Din întâmplare, te iubesc.Ce pot sã fac?

-Si eu te iubesc!

-Era o vreme când nu iti puteam cere sa te casatoresti cu mine…Dar aia a fost, acum e altfel!

-Ce?Uitã-te la tine.Uite unde esti! Te auzi vorbind?

- Nu, ce am pierdut?

-Singura situatie de care îmi pasã este aceea în care…doi oameni nu pot trãi unul fãrã celãlalt.Munca ta va fi singurul lucru important din viata ta.Asa e corect!Asa trebuie sã fie.Esti talentat.Nu vreau sã mai fiu pe locul doi.Vreau sã am prioritate.

-Esti inteligentã.Uneori.

- Îmi faci un serviciu?

- Da.

-Dacã întreabã cineva, eu te-am pãrãsit, da?

-Ador modul în care dã buzna în viata mea din timp în timp… Si asta pentru a practica putinã chirurgie pe cord deschis .

- Trebuie sã fie dificil ? , ma intreba colegul de tenis.

-Voi supravietui.

-Într-un fel, nu-mi pare rãu cã a plecat din nou.Problema e cã nu pleacã niciodatã întru totul.